14 definiții pentru dinastie

dinastíe sf [At: TDRG / P: ~ti-e / Pl: ~íi / E: fr dynastie] 1 Familie ai cărei membri se succed la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați). 2 Șir de suverani care alcătuiesc o dinastie (1).

DINASTÍE, dinastii, s. f. Succesiune de suverani din aceeași familie; familie domnitoare. ♦ Succesiune de oameni celebri din aceeași familie. – Din fr. dynastie.

DINASTÍE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succedă la cârma unui stat (ca principi, regi sau împărați); șir de suverani care alcătuiesc o astfel de familie. – Din fr. dynastie.

DINASTÍE, dinastii, s. f. Familie ai cărei membri se succed (din tată în fiu) la cîrma unei țări, ca principi, regi sau împărați; șir de suverani aparținînd unei astfel de familii. În anul 1301, dinastia lui Arpad se stinge și, după lupte, se încoronează un rege din dinastia de Anjou. IST. R.P.R. 106. Oricine cunoaște puțin istoria noastră contemporană și s-a pus în contact cu simțămîntul ce domnește în țară trebuie să fie convins că spiritul general în toată Romînia este contra persoanei regelui și mai ales contra dinastiei. LIT. ANTIMONARHICĂ 131.

dinastíe s. f., art. dinastía, g.-d. art. dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíile

dinastíe s. f., art. dinastía, g.-d. art. dinastíei; pl. dinastíi, art. dinastíile

DINASTÍE s. (IST.) casă, familie. (Regi din ~ capețiană.)

DINASTÍE s.f. Succesiune de suverani care aparțin aceleiași familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominație].

DINASTÍE s. f. 1. familie ai cărei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; șir de suverani aparținând unei asemenea familii. 2. succesiune de personalități a aceleiași familii. (< fr. dynastie, gr. dynasteia, putere)

DINASTÍE ~i f. 1) Familie de suverani (regi, împărați), ai cărei reprezentanți se succed consecutiv la cârma țării. 2) Serie de suverani dintr-o astfel de famifie; neam domnesc. ~a Mușatinilor. [Art. dinastia; G.-D. dinastiei; Sil. -ti-e] /<fr. dinastie

dinastie f. 1. succesiune de suverani din aceeaș familie; 2. familie domnitoare.

* dinastíe f. (vgr. dynasteia). Succesiune de suveranĭ din aceĭașĭ familie. Familie de suveran.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DINASTÍE s. casă. (Regi din ~ capețiană.)

DINASTÍE (‹ fr.) 1. Succesiune ereditară de suverani aparținând aceleiași familii (ex. Abbasizi, Saudiți, Ming, Bourbon, Hanovra, Hohenzollern, Habsburg, Romanov). Sin. casă1 (5). 2. P. ext. Succesiune de personalități celebre din aceeași familie.

Intrare: dinastie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinastie dinastia
plural dinastii dinastiile
genitiv-dativ singular dinastii dinastiei
plural dinastii dinastiilor
vocativ singular
plural