26 de definiții pentru dinainte (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINAÍNTE adv. 1. (Local) În față, înainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat în față. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = v. gură. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a acorda cuiva respect sau (prea multă) considerație. ♦ (Adjectival) Din față, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat; în forma dinaintea) Jumătatea din față a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai înainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri; de mai înainte. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + înainte.

dinainte [At: NEGRUZZI, S. I, 37 / E: de- + înainte] 1 av În față. 2 (Îla) De ~ Aflat în față. 3 av (Îe) A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe ~ A spune ceva ce nu a vrut să spună. 4 av (Îe) A nu-i trece cuiva pe ~ A acorda cuiva prea multă considerație. 5 ai Anterior. 6 sf (Îf dinaintea) Jumătatea din față a corpului unui animal sau al unui om. 7 av De mai de mult. 8 (Îla) De ~ De adineauri. 9 av (Îal) Pomenit cu o ocazie anterioară. 10 av Din timp.

DINAÍNTE adv. 1. (Local) În față, înainte. ◊ Loc. adj. De dinainte = aflat în față. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau considerație) să se arate în față cuiva; a acorda cuiva o deosebită considerație. ♦ (Adjectival, invar.) Din față, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat; în forma dinaintea) Jumătatea din față a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai înainte, de mai de mult. ◊ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioară. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + înainte.

DINAÍNTE adv. 1. (Cu sens local, în opoziție cu dinapoi, dindărăt, din urmă) În față, înainte. Eu aștept pînă ce dovedesc bucatele ce ai binevoit a-mi pune dinainte. SADOVEANU, F. J. 535. Cineva îi legase un șorț dinainte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 51. În acel echipagiu dinapoi era o tînără... Dinainte era un om bălan ce putea să aibă 35 ani. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ Loc. adj. De dinainte = din față. Toamne și ierni l-au plouat și l-au viscolit, pe drumuri, alături de iepușoara lui... pintenoagă la piciorul drept de dinainte. CAMILAR, N. I 21. Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. IBRĂILEANU, A. 146. ◊ Loc. adv. Pe dinainte = prin față. Își căutau cu ochii, în cîrdul nesfîrșit care le curgea pe dinainte, mioarele. CAMILAR, T. 56. Pe urmă îi trecu pe dinainte icoană după icoană dintr-o tinereță fără odihnă. SADOVEANU, O. I 93. Broasca țestoasă îi tot sărea pe dinainte. ISPIRESCU, L. 35. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceea ce n-a vrut să spună, a-și da (prin vorbă) fără voie pe față gîndurile. N-aș voi să spun ceea ce nu prea este tocmai adevărul; dar ce să-i faci năravului? Mă ia gura pe dinainte. ODOBESCU, S. III 45. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau considerație) să se arate în fața cuiva. Cînd aș avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte. CREANGĂ, P. 216. ♦ (Adjectival, invar.) Din față, anterior. Picioarele dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din față a corpului unui animal. S-a dus în rîpă, sărind alternativ cu dinaintea și cu dinapoia, și fuge și acuma. SADOVEANU, O. A. II 194. 2. (Cu sens temporal, adesea precedat de «mai») De mai înainte, de mai demult. Totul a fost parcă hotărît dinainte. BOGZA, C. O. 240. Jocul pe care-l alegea fata era ales mai dinainte de mine. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 91. Ce i-ar fi fost mai lesne decît să ne ducă acolo fără să ne mai întrebe de vrem ori ba și fără să ne... spuie dinainte? M. I. CARAGIALE, C. 118. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea care-o vezi, Care ne făcea scoverzi; Asta-i lelea dinainte, Care ne făcea plăcinte Și care-am scos-o din minte! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. Mioara fericită, aceeași de dinainte... îl ia puternic de gît. CAMIL PETRESCU, T. II 53. ♦ Din timp, de cu vreme. Numai să-mi spui dinainte cum să te duc. CREANGĂ, P. 197. De-ar ști omul ce-ar păți, Dinainte s-ar păzi. id. ib. 277.

DINAÍNTE, adv. 1. În față, înainte. ◊ Pe dinainte = prin față. ◊ Loc. adj. De dinainte = din față. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau considerație) să se arate în fața cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din față, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din față a corpului unui animal. 2. De mai înainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne făcea plăcinte (JARNÍK-BÎRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + înainte.

DINAÍNTE adv. 1) În spațiul aflat în față; înainte; anterior. ◊ Pe ~ prin față. A nu-i trece cuiva pe ~ a nu îndrăzni să se arate în fața cuiva. A-l lua gura pe ~ a spune ceva ce nu ar fi vrut să spună. 2) Dintr-o perioadă trecută; de mai demult; de mai înainte. Hotărât ~. 3) Din timp. A se pregăti de ceva ~. /de + înainte

dinainte adv. 1. în față: dinaintea casei mele; 2. înainte în timp: mai dinainte; 3. înainte în spațiu: cel dinainte. [V. înainte].

dinaínte prep. cu gen. (din și ainte). 1) Înainte, în față (fr. devant): dinaintea mea, dinaintea caseĭ. 2) Adv. de loc. Stă, se duce dinainte. 3) Adv. de timp: știam din ainte, din aintea ta (fr. d’avance). 4) Loc. adj. Cel de dinainte saŭ cel din ainte (în opoz. cu cel de dinapoĭ, cel din apoĭ), anterior: partea de dinainte. 5) Subst. Asta e dinaintea caseĭ, fața caseĭ. V. înainte.

DINAÍNTEA1 f. (despre corpul omului sau al animalelor, despre haine) Partea din față. /de + înaintea


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dinaínte adj. invar., adv. (partea ~, știa ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DINAÍNTE adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. anterior. 2. adj. invar. v. anterior. 3. adv. înainte. (Îi pun ~ mâncarea.)

DINAINTE adj. invar., adv. 1. adj. invar, anterior. (Partea ~ a căruței.) 2. adj invar, anterior, precedent, premergător, (înv.) precezător. (În scrisoarea ~.) 3. adv. înainte. (Îi pun ~ mîncarea.)

arată toate definițiile

Intrare: dinainte
dinainte adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • dinainte

dinainte

  • 1. (Local) În față.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înainte antonime: dinapoi dindărăt 3 exemple
    exemple
    • Eu aștept pînă ce dovedesc bucatele ce ai binevoit a-mi pune dinainte. SADOVEANU, F. J. 535.
      surse: DLRLC
    • Cineva îi legase un șorț dinainte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 51.
      surse: DLRLC
    • În acel echipagiu dinapoi era o tînără... Dinainte era un om bălan ce putea să aibă 35 ani. NEGRUZZI, S. I 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De dinainte = aflat în față.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Toamne și ierni l-au plouat și l-au viscolit, pe drumuri, alături de iepușoara lui... pintenoagă la piciorul drept de dinainte. CAMILAR, N. I 21.
        surse: DLRLC
      • Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. IBRĂILEANU, A. 146.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Pe dinainte = prin față.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Își căutau cu ochii, în cîrdul nesfîrșit care le curgea pe dinainte, mioarele. CAMILAR, T. 56.
        surse: DLRLC
      • Pe urmă îi trecu pe dinainte icoană după icoană dintr-o tinereță fără odihnă. SADOVEANU, O. I 93.
        surse: DLRLC
      • Broasca țestoasă îi tot sărea pe dinainte. ISPIRESCU, L. 35.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • N-aș voi să spun ceea ce nu prea este tocmai adevărul; dar ce să-i faci năravului? Mă ia gura pe dinainte. ODOBESCU, S. III 45.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A nu-i trece cuiva pe dinainte = a acorda cuiva respect sau (prea multă) considerație.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd aș avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte. CREANGĂ, P. 216.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (și) adjectival invariabil Din față.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: anterior un exemplu
      exemple
      • Rândul dinainte. Picioarele dinainte.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.6. (și) substantivat (În forma dinaintea) Jumătatea din față a corpului unui animal sau al unui om.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • S-a dus în rîpă, sărind alternativ cu dinaintea și cu dinapoia, și fuge și acuma. SADOVEANU, O. A. II 194.
        surse: DLRLC
  • 2. (Temporal) De mai înainte, de mai de mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Totul a fost parcă hotărît dinainte. BOGZA, C. O. 240.
      surse: DLRLC
    • Jocul pe care-l alegea fata era ales mai dinainte de mine. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 91.
      surse: DLRLC
    • Ce i-ar fi fost mai lesne decît să ne ducă acolo fără să ne mai întrebe de vrem ori ba și fără să ne... spuie dinainte? M. I. CARAGIALE, C. 118.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival invariabil Asta-i lelea care-o vezi, Care ne făcea scoverzi; Asta-i lelea dinainte, Care ne făcea plăcinte Și care-am scos-o din minte! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adjectivală De dinainte = de adineauri; de mai înainte.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mioara fericită, aceeași de dinainte... îl ia puternic de gît. CAMIL PETRESCU, T. II 53.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Din timp, de cu vreme.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Numai să-mi spui dinainte cum să te duc. CREANGĂ, P. 197.
        surse: DLRLC
      • De-ar ști omul ce-ar păți, Dinainte s-ar păzi. CREANGĂ, P. 277.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • De + înainte
    surse: DEX '09 DEX '98