DINAINTE I. adv. și prep. (constr. cu genitivul) 1 În față, din față: nu sta ~a focului; numai scîntei mi s’au făcut pe dinaintea ochilor (CRG.); lucrul s’a petrecut ~a a trei martori ¶ 2 Înainte (de vremea de acum) sau de mai apoi: ți-o spun ~, ca să știi ce ai de făcut; cei ~a noastră aveau alte obiceiuri ¶ 3 Care stă (stătea), care este (era) înainte: cel de pe urmă va fi ca și cel ~. II. sf. Partea dinainte (a unei cămăși, a unei bluze, etc.): scoate ... scurteicile ... ale cu dinaințile de vulpe! (JIP.) [de + înainte > ‡ denainte].