12 definiții pentru dinadins

dinadíns av [At: ALEXANDRI, T. I, 184 / E: de- + înadins] 1 Cu un anumit scop. 2 În mod conștient Si: intenționat. 3 (Îlav) Cu (tot) ~ul Cu orice preț. 4 (Îal) Cu adevărat. 5 (Îal) În special.

DINADÍNS adv. Cu un anumit scop, în mod conștient; intenționat, înadins. ◊ Cu dinadins(ul) = în mod expres, în special. Cu tot dinadinsul = a) cu toată stăruința, cu orice preț; b) cu adevărat, în adevăr. – De4 + înadins.

DINADÍNS adv. Cu un anumit scop, în mod conștient; intenționat, înadins. ◊ Cu dinadins(ul) = în mod expres, în special. Cu tot dinadinsul = a) cu toată stăruința, cu orice preț; b) cu adevărat, în adevăr. – De4 + înadins.

DINADÍNS adv. Cu un anumit scop, cu intenție, înadins. Portretul domnișoarei Boiu a fost dinadins publicat. CAMIL PETRESCU, T. I 19. Întrebase... parcă dinadins și în batjocură. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 233. Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins. EMINESCU, O. I 191. ◊ Cu dinadins = a) (loc. adv.) în mod intenționat. Și l-am certat și l-am împins, Dar n-am făcut cu dinadins Și rău ce-mi pare acum ! COȘBUC, P. I 94; b) (loc. adj.) de-adevărat, în toată puterea cuvîntului. Cînd ești voinic, ți-e dealu-ntins Ca șesul ici... dar pentru noi E drum cu dinadins. COȘBUC, P. I 228. Loc. adv. Cu dinadinsul = a) în mod expres, în special. Se hotărî ca să se ție după dînsele cu dinadinsul. ISPIRESCU, L. 236. A mai rămas încă un minister, tocmai acela unde se cere cu dinadinsul caligrafie pentru acte și documente. CARAGIALE, O. II 244; b) în mod intenționat, anume. A treia zi, cu dinadinsul făcu să-i fie drumul pe la aceiași copaci. ISPIRESCU, L. 231. Cu tot dinadinsul = a) cu toată stăruința, cu orice preț. Ei, bine, frate, parcă ții cu tot dinadinsul... să-mi faci împotrivă. CAMIL PETRESCU, T. II 140; b) cu adevărat, în adevăr. A început să-mi fie cu tot dinadinsul milă de tinerețele tale și mi-ar fi ciudă dacă ți-ar rămîne și ție oasele p-aici. POPESCU, B. II 36. Nu pot să mă mînii pe mata cu tot dinadinsul. ALECSANDRI, T. I 184. – Formă gramaticală: (în expr.) dinadinsul. – Variantă: dintr-adins adv.

!dinadíns (di-na-/din-a-) adv.

dinadíns adv. (sil. mf. din-a-)

Dinadins ≠ întâmplător

DINADÍNS adv. În mod intenționat; în mod special; cu un anumit scop; înadins; anume; special. /de + înadins

dinadínsu adv. (lat. de in ad ipsum. V. adins). Cu tot dinadinsu, cu seriozitate, nu în glumă


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DINADÍNS adv. anume, expres, intenționat, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.)

Intrare: dinadins
dinadins adverb
Surse flexiune: DOR