9 definiții pentru dimpreună de-o-mpreună


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIMPREÚNĂ adv. Împreună (1). – De4 + împreună.

DIMPREÚNĂ adv. Împreună (1). – De4 + împreună.

dimpreúnă [At: COD. VOR., 64/16 / V: (rar) dinp~, dem~, (înv) deîm~, denp~ / E: de + împreună] 1 Împreună (cu cineva sau ceva). 2 (Îvr; îc) Frăție-~ Fraternitate. 3 (Îvr; îc) Grăire-~ Convorbire. 4 (Îvr; îc) Locuire-~ Conlocuire. 5 (Îvr; îc) Viață-~ Conviețuire.[1] modificată

  1. Originalul menționează și variantele depreúră și depriúnă, dar definițiile acestora nu trimit la dimpreună, ci la depreună. cata

DIMPREUNĂ adv. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Unul cu altul (sau unii cu alții) laolaltă, la un loc, împreună. A intrat în războiul de front, nu de birouri, dimpreună cu ceilalți unsprezece frați ai lui. ARGHEZI, P. T. 148. Să-i aducă pe hîrca de babă înaintea sa, dimpreună cu toate odoarele luate cu vicleșug. CREANGĂ, P. 101.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIMPREÚNĂ adv. împreună, laolaltă, (înv.) depreună. (Cu toții ~ să...)

DIMPREU adv. împreună, laolaltă, (înv.) depreună. (Cu toții ~ să...)

Intrare: dimpreună
dimpreună adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • dimpreu
de-o-mpreună adverb
adverb (I8)
  • de-o-mpreu

dimpreună de-o-mpreună

  • exemple
    • A intrat în războiul de front, nu de birouri, dimpreună cu ceilalți unsprezece frați ai lui. ARGHEZI, P. T. 148.
      surse: DLRLC
    • Să-i aducă pe hîrca de babă înaintea sa, dimpreună cu toate odoarele luate cu vicleșug. CREANGĂ, P. 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • De + împreună
    surse: DEX '09 DEX '98