9 definiții pentru dimprejur

dimprejúr av [At: PSALT. 248 / V: dinp~, (rar) dem~, (înv) dinpregiúr, deînpregiúr, deprejúr / E: de + împrejur] 1 Din jur. 2 Din împrejurimi. 3 Din apropiere.

DIMPREJÚR adv., adj. invar. Din jur, din vecinătate. – De4 + împrejur.

DIMPREJÚR adv., adj. invar. Din jur, din vecinătate. – De4 + împrejur.

DIMPREJÚR adv. (Cu sens local) Din jur. Am adunat țărînă dimprejur și am umplut năframa. SADOVEANU, D. P. 59. ◊ (Adjectival) Copacul negru... Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41. Se vedeau lămurit, ca ziua, pădurile de pe dealurile dimprejur. SADOVEANU, O. I 400. Văile și dealurile dimprejur ne răsăreau cu tot farmecul lor. GALACTION, O. I 29.

!dimprejúr adj. invar., adv. (grădina ~, a cules flori ~)

DIMPREJÚR adv. Din împrejurimi; din jur. /de + împrejur

Intrare: dimprejur
Surse flexiune: DOR