DIMPREJUR adv. (Cu sens local) Din jur. Am adunat țărînă dimprejur și am umplut năframa. SADOVEANU, D. P. 59. ◊ (Adjectival) Copacul negru... Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41. Se vedeau lămurit, ca ziua, pădurile de pe dealurile dimprejur. SADOVEANU, O. I 400. Văile și dealurile dimprejur ne răsăreau cu tot farmecul lor. GALACTION, O. I 29.