2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dimisionare sf vz demisionare

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.

DEMISIONÁRE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.

DEMISIONÁRE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.

demisioná [At: POLIZU / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: fr démissionner] 1-2 vi A se retrage (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. 3 vi A prezenta superiorului ierarhic demisia (1-2). 4 vt (Rar) A destitui.

demisionare sf [At: POLIZU / V: (înv) dim~ / Pl: ~nări / E: demisiona] 1-2 Retragere (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. Si: demisionat1 (1-2). 3 Prezentare a demisiei (1-2) Si: demisionat1 (3). 4 (Rar) Destituire.

DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și da demisia. N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. – Pronunțat: -si-o-.

DEMISIONÁ vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].

DEMISIONÁRE s.f. Acțiunea de a demisiona. [< demisiona].

DEMISIONÁ vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner)

A DEMISIONÁ ~éz intranz. A-și da demisia. /<fr. démissionner

demisionà v. a renunța la o demnitate, a ieși din o funcțiune.

*demisionéz v. intr. (d. demisiune, după lat. demissio). Mă demit dintr’o funcțiune, îmi daŭ demisiunea: a demisiona din minister. – Și dim-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisioneáză

demisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demisionéz, 3 sg. și pl. demisioneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demisionéze

demisionáre s. f.(sil. -si-o-), pl. demisionări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMISIONÁ vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

Intrare: demisiona
  • silabație: -si-o-na info
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demisiona
  • demisionare
  • demisionat
  • demisionatu‑
  • demisionând
  • demisionându‑
singular plural
  • demisionea
  • demisionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demisionez
(să)
  • demisionez
  • demisionam
  • demisionai
  • demisionasem
a II-a (tu)
  • demisionezi
(să)
  • demisionezi
  • demisionai
  • demisionași
  • demisionaseși
a III-a (el, ea)
  • demisionea
(să)
  • demisioneze
  • demisiona
  • demisionă
  • demisionase
plural I (noi)
  • demisionăm
(să)
  • demisionăm
  • demisionam
  • demisionarăm
  • demisionaserăm
  • demisionasem
a II-a (voi)
  • demisionați
(să)
  • demisionați
  • demisionați
  • demisionarăți
  • demisionaserăți
  • demisionaseți
a III-a (ei, ele)
  • demisionea
(să)
  • demisioneze
  • demisionau
  • demisiona
  • demisionaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dimisiona
  • dimisionare
  • dimisionat
  • dimisionatu‑
  • dimisionând
  • dimisionându‑
singular plural
  • dimisionea
  • dimisionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dimisionez
(să)
  • dimisionez
  • dimisionam
  • dimisionai
  • dimisionasem
a II-a (tu)
  • dimisionezi
(să)
  • dimisionezi
  • dimisionai
  • dimisionași
  • dimisionaseși
a III-a (el, ea)
  • dimisionea
(să)
  • dimisioneze
  • dimisiona
  • dimisionă
  • dimisionase
plural I (noi)
  • dimisionăm
(să)
  • dimisionăm
  • dimisionam
  • dimisionarăm
  • dimisionaserăm
  • dimisionasem
a II-a (voi)
  • dimisionați
(să)
  • dimisionați
  • dimisionați
  • dimisionarăți
  • dimisionaserăți
  • dimisionaseți
a III-a (ei, ele)
  • dimisionea
(să)
  • dimisioneze
  • dimisionau
  • dimisiona
  • dimisionaseră
Intrare: demisionare
demisionare substantiv feminin
  • silabație: -si-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demisionare
  • demisionarea
plural
  • demisionări
  • demisionările
genitiv-dativ singular
  • demisionări
  • demisionării
plural
  • demisionări
  • demisionărilor
vocativ singular
plural
dimisionare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dimisionare
  • dimisionarea
plural
  • dimisionări
  • dimisionările
genitiv-dativ singular
  • dimisionări
  • dimisionării
plural
  • dimisionări
  • dimisionărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demisiona dimisiona

  • 1. A-și prezenta demisia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354.
      surse: DLRLC

etimologie:

demisionare dimisionare

  • 1. Acțiunea de a demisiona.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi demisiona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN