3 intrări

18 definiții

DIMÍSIE s.f. v. demisie.

demísie sf [At: CR (1833), 1822/20 / V: ~sión sn, ~siúne, dim~, (înv) dimisión sn / Pl: ~ii / E: fr demission, it dimissione] 1-2 (Construit cu a da, a primi) Act, cerere scrisă, prin care cineva se retrage (de bunăvoie) dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc., cerând să i se desfacă contractul de muncă.

DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [Var.: (înv.) dimísie s. f.] – Din fr. démission.

DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [Var.: (înv.) dimísie s. f.] – Din fr. démission.

DEMÍSIE, demisii, s. f. Act prin care cineva renunță la o funcție, la o sarcină, la o demnitate etc. Vînzătorii de ziare își desfăceau teancurile din fugă, zbierînd cît îi ținea gura: «demisia guvernului». M. I. CARAGIALE, C. 100. – Variantă: (învechit) dimísie (ALECSANDRI, T. II 57) s. f.

demísie (-si-e) s. f., art. demísia (-si-a), g.-d. art. demísiei; pl. demísii, art. demísiile (-si-i-)

demísie s. f. (sil. -si-e), art. demísia (sil. -si-a), g.-d. art. demísiei; pl. demísii, art. demísiile (sil. -si-i-)

DEMÍSIE s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcție.)

DEMÍSIE s.f. Act prin care cineva renunță (de bunăvoie) la o funcție, la o demnitate etc. [Gen. -iei, var. demisiune, dimisie s.f. / cf. fr. démission, lat. demissio – îndepărtare].

DEMÍSIE s. f. act prin care cineva renunță la o funcție, la o demnitate etc. (< fr. démission, lat. demissio)

DEMÍSIE ~i f. 1) Declarație (scrisă) prin care o persoană renunță la un post sau la o funcție (benevol sau prin constrângere). 2) Act care conține o asemenea declarație. [Art. demisia; G.-D. demisiei; Sil. -si-e] /<fr. demission

demisi(un)e f. act prin care se demisionează: și-a dat demisia.

*demisiúne și dimisiúne f. (lat. demissio, -ónis, acțiunea de a lăsa să cadă, trîntire, și dimissio, îndepărtare, trimetere, înlăturare; fr. démission, it. dimissione, sp. dimisión. v. misiune, demit). Acțiunea de a demisiona, de a demite dintr’o funcțiune. Hîrtie pin care arăți că te demițĭ. – Și -ísie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Dimisie v. D i o n i s i e IV 3.

DEMÍSIE s. (înv.) paretisíre, parétisis, prostíre. (~ dintr-o funcție.)

Intrare: demisie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demisie demisia
plural demisii demisiile
genitiv-dativ singular demisii demisiei
plural demisii demisiilor
vocativ singular
plural
dimisie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimisie dimisia
plural dimisii dimisiile
genitiv-dativ singular dimisii dimisiei
plural dimisii dimisiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Dimisie
Dimisie
Intrare: dimisie
dimisie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.