2 intrări

school Articole pe această temă:

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIMINUTIVÁ, diminutivez, vb. I. Tranz. (Lingv.) A face să devină diminutiv, a forma diminutive. – Din fr. diminutiver.

DIMINUTIVÁ, diminutivez, vb. I. Tranz. (Lingv.) A face să devină diminutiv, a forma diminutive. – Din fr. diminutiver.

diminutivá [At: ARGHEZI, S. IX, 125 / Pzi: ~véz / E: diminutiv + -a] (Grm) 1 vt A forma diminutive (1) Si: (rar) a diminutiviza (1). 2 vr A se transforma în diminutiv (1) Si: (rar) a se diminutiviza (2).

DIMINUTIVÁ vb. tr. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale. (< fr. diminutiver)

DIMINUTÍV, -Ă, diminutivi, -e, adj., s. n. (Cuvânt) derivat cu ajutorul unui sufix prin care se denumesc ființe, obiecte etc. considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif.

diminutiv, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) dem~ / E: fr diminutif, lat diminutivus] 1-2 sn, a (Parte de vorbire) care se formează cu un afix și care arată că obiectele, ființele sau însușirile denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. 3 sn Scurtare familiară a unui nume de persoană. 4 sn (Pex) Nume de persoană format cu un sufix diminutival (1). 5 a (Rar) Care micșorează.

DIMINUTÍV, -Ă, diminutivi, -e, adj., s. n. (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif.

DIMINUTÍV2, -Ă, diminutivi, -e, adj. (Despre cuvinte și despre nume de persoană) Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. Ea admiră numele diminutiv atît de potrivit al Horăicelului. IBRĂILEANU, A. 158.

DIMINUTÍV, -Ă adj. 1. (Rar) Care micșorează, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvânt (de obicei derivat printr-un sufix) care exprimă în general o micșorare a sensului noțiunii exprimate de cuvântul de bază, adăugându-i uneori o nuanță afectivă sau peiorativă. 2. Scurtare familiară a unui nume de persoană; nume de persoană format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].

DIMINUTÍV, -Ă I. s. n. 1. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. 2. element distinctiv (al unui produs). 3. abreviere. II. adj. care folosește exagerat diminutivele. (< fr. diminutif, lat. diminutivus)

diminutív1. s. n. Element numeric distinctiv ◊ „Doctorul B.S. arată un buletin de analiză ieșit de la laborator, în care se demonstrează negru pe alb că două șarje de «Supco» (fidea cu pui) având diminutivul de fabricație 25 B3 și 26 B3 – au – conform expresiei în vigoare – proprietăți organoleptice modificate.” R.l. 14 IV 73 p. 2. ♦ 2. s. n. 1995 Abreviere, prescurtare v. Radu.3. adj. 1978 Care folosește exagerat diminutivele v. fetițoasă (formal din fr. diminutif; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

diminutiv a. Gram. sufix care micșorează sensul vorbelor: căs-uță, fet-iță. ║ n. vorbă provăzută cu acest sufix: poezia populară abundă în diminutive.

* diminutiv și de-, -ă adj. (lat. de- și diminutivus; fr. diminutif, it. diminutivo. V. diminuez, minut, mărunt). Gram. Se zice despre cuvintele care, în semn de ĭubire orĭ dispreț, micșorează ideĭa cuvîntuluĭ din care se derivă, ca: cal, căluț; Jidan, Jidănaș. S.n. Un diminutiv. Care arată micșorarea: sufix diminutiv (și diminutival). V. augmentativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diminutivá vb., ind. prez.1 sg. diminutivéz, 3 sg. și pl. diminutiveáză

diminutív1 adj. m., pl. diminutívi; f. diminutívă, pl. diminutíve

diminutív adj. m., pl. diminutívi; f. sg. diminutívă, pl. diminutíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: diminutiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diminutiva
  • diminutivare
  • diminutivat
  • diminutivatu‑
  • diminutivând
  • diminutivându‑
singular plural
  • diminutivea
  • diminutivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diminutivez
(să)
  • diminutivez
  • diminutivam
  • diminutivai
  • diminutivasem
a II-a (tu)
  • diminutivezi
(să)
  • diminutivezi
  • diminutivai
  • diminutivași
  • diminutivaseși
a III-a (el, ea)
  • diminutivea
(să)
  • diminutiveze
  • diminutiva
  • diminutivă
  • diminutivase
plural I (noi)
  • diminutivăm
(să)
  • diminutivăm
  • diminutivam
  • diminutivarăm
  • diminutivaserăm
  • diminutivasem
a II-a (voi)
  • diminutivați
(să)
  • diminutivați
  • diminutivați
  • diminutivarăți
  • diminutivaserăți
  • diminutivaseți
a III-a (ei, ele)
  • diminutivea
(să)
  • diminutiveze
  • diminutivau
  • diminutiva
  • diminutivaseră
Intrare: diminutiv (adj.)
diminutiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diminutiv
  • diminutivul
  • diminutivu‑
  • diminuti
  • diminutiva
plural
  • diminutivi
  • diminutivii
  • diminutive
  • diminutivele
genitiv-dativ singular
  • diminutiv
  • diminutivului
  • diminutive
  • diminutivei
plural
  • diminutivi
  • diminutivilor
  • diminutive
  • diminutivelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diminutiva

  • 1. lingvistică A face să devină diminutiv, a forma diminutive.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

diminutiv

  • 1. (Cuvânt) derivat cu ajutorul unui sufix prin care se denumesc ființe, obiecte etc. considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: augmentativ attach_file 3 exemple
    exemple
    • «Păhărel» și «păhăruț» sunt diminutive ale lui «pahar». «Gazetăraș» este diminutivul cu sens depreciativ al lui «gazetar».
      surse: DLRLC
    • «Țîțacă» e diminutiv, adică alintare a vorbei țață. SADOVEANU, N. F. 6.
      surse: DLRLC
    • Ea admiră numele diminutiv atît de potrivit al Horăicelului. IBRĂILEANU, A. 158.
      surse: DLRLC
  • 2. Nume de persoană format cu un sufix diminutival sau prescurtare familiară și alintătoare a unui nume de persoană.
    surse: DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • «Ionuț», «Petrișor», «Marinică» sunt diminutive ale numelor «Ion», «Petru», «Marin».
      surse: DLRLC
    • Gică... își cultivase acest diminutiv familiar. C. PETRESCU, C. V. 101.
      surse: DLRLC
    • Ce va să zică Sașa? Ivan, sluga mea, îmi spuse că e diminutivul din Alexandra. NEGRUZZI, S. I 59.
      surse: DLRLC
  • 3. rar Care micșorează, scade.
    surse: DN

etimologie: