15 definiții pentru difuz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

difúz, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 17/15 / S și: difus / Pl: ~i, ~e, (înv) ~uși am / E: fr diffus, lat diffusus] 1 (D. lumină) Care este răspândit în toate părțile sau în diverse părți Si: împrăștiat, risipit2. 2 Care este neclar, confuz, complicat, lipsit de organizare.

DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus.

DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile sau în diverse părți; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus.

DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspîndit în toate părțile, împrăștiat, risipit. O lumină difuză ca de amurg străbate prin perdelele albastre. CAMIL PETRESCU, T. III 253. [În] cer plutea difuză o pulbere opal. MACEDONSKI, O. I 414. ◊ Fig. La sfîrșitul doinei lui Coșbuc însă durerea e difuză, vagă. GHEREA, ST. CR. III 393.

DIFÚZ, -Ă adj. Răspândit în mai multe părți, împrăștiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus].

DIFÚZ, -Ă adj. răspândit în mai multe părți, împrăștiat. ◊ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus)

DIFÚZ ~ă (~i, ~e) 1) Care este răspândit în toate direcțiile; împrăștiat; risipit. Lumină ~ă. Durere ~ă. 2) fig. (despre persoane și manifestările lor) Care are gândirea incoerentă. Scriitor ~. /<fr. diffus, lat. diffusus

difuz a. 1. răspândit în toate părțile: lumină difuză; 2. prolix, vorbăreț: scriitor difuz.

* difúz, -ă adj. (lat. diffúsus, d. diffúndere, a împrăștia. V. confuz). Răspîndit în toate părțile, indirect: lumină difuză (la umbră). Fig. Vorbăreț, prolix: stil difuz. Adv. În mod difuz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

difúz adj. m., pl. difúzi; f. difúză, pl. difúze

difúz adj. m., pl. difúzi; f. sg. difúză, pl. difúze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIFÚZ adj. 1. v. împrăștiat. 2. v. confuz. 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzație ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumină ~.)

DIFUZ adj. 1. împrăștiat, risipit. (Elemente ~.) 2. confuz, nedeslușit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzație ~.) 4. confuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, incîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 5. palid, potolit, slab, stins. (O lumină ~.)

Intrare: difuz
difuz adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difuz
  • difuz
  • difuzul
  • difuzul
  • difuzu‑
  • difuzu‑
  • difu
  • difu
  • difuza
  • difuza
plural
  • difuzi
  • difuzi
  • difuzii
  • difuzii
  • difuze
  • difuze
  • difuzele
  • difuzele
genitiv-dativ singular
  • difuz
  • difuz
  • difuzului
  • difuzului
  • difuze
  • difuze
  • difuzei
  • difuzei
plural
  • difuzi
  • difuzi
  • difuzilor
  • difuzilor
  • difuze
  • difuze
  • difuzelor
  • difuzelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)