13 definiții pentru diformitate

diformitáte sf [At: CA. ROSETTI, C. 273/17 / V: (înv) disf~, def~ / Pl: ~tắți / E: fr difformité, lat difformitas, -atis] 1 Deformare a formei normale a corpului. 2 Urâțenie. 3 Ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform (1) Si: urâțenie, sluțenie.

DIFORMITÁTE, diformități, s. f. Deviere, abatere de la forma normală; p. ext. urâțenie, sluțenie. – Din fr. difformité, lat. difformitas, -atis.

DIFORMITÁTE, diformități, s. f. Faptul de a fi diform, caracterul a ceea ce este diform; ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform; urâțenie, sluțenie. – Din fr. difformité, lat. difformitas, -atis.

DIFORMITÁTE, diformități, s. f. Deviere, abatere de la forma sau proporțiile normale; defect; p. ext. urîțenie.

diformitáte s. f., g.-d. art. diformitắții; pl. diformitắți

diformitáte s. f., g.-d. art. diformității; pl. diformități

DIFORMITÁTE s. v. urâțenie.

DIFORMITÁTE s.f. Viciu de conformație; defect; (p. ext.) Urâțenie. [Cf. fr. difformité, lat. difformitas].

DIFORMITÁTE s. f. abatere de la aspectul și proporțiile normale; viciu de conformație; defect. (p. ext.) urâțenie. (< fr. difformité, lat. difformitas)

DIFORMITÁTE ~ăți f. Caracter diform; abatere de la normă (a formei, a proporțiilor). [Art. diformitatea; G.-D. diformității] /<fr. diformité

diformitate f. vițiu de conformațiune.

* diformitáte f. (fr. difformité, mlat. difformitas, clasic deformitas). Uricĭune, lipsă de formă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIFORMITÁTE s. hidoșenie, poceală, sluțenie, urîciune, urîțenie, (rar) sluțíe, (pop.) hîzénie, (înv.) grozăvíe. (~ unei ființe.)

Intrare: diformitate
diformitate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diformitate diformitatea
plural diformități diformitățile
genitiv-dativ singular diformități diformității
plural diformități diformităților
vocativ singular
plural