diez [At: HELIADE, O. II, 374 / P: di-ez / Pl: ~i sm, ~uri sn, (îvr) ~e / E: fr dièse] 1 sm Semn muzical convențional care, pus înaintea unei note sau la începutul portativului, marchează ridicarea înălțimii notei (sau a notelor de pe portativ) cu un semiton. 2 sn Interval de un semiton cu care se ridică o notă muzicală sau un șir de note. 3 a (D. note muzicale) Care este ridicat cu un semiton.^[1] modificată

DIEZ, diezi, s. m. (Muz.) Semn convențional, care arată că nota înaintea căreia e pus trebuie executată cu un semiton mai sus; p. ext. intervalul de un semiton cu care se ridică o notă sau un șir întreg de note. Trebuie să ridici nota fa cu un diez. ♦ (Adjectival, despre note) Ridicat cu un semiton mai sus. Re diez. – Pronunțat: di-ez.

DIEZ s.m. (Muz.) Semn care se pune înaintea unei note pentru a-i ridica valoarea cu un semiton; (p. ext.) interval de un semiton cu care se urcă o notă. // adj. (Despre note) Ridicat cu un semiton. [Pron. di-ez. / < fr. dièse, it. diesis].

DIEZ I. s. m. accident muzical care ridică cu un semiton nota pe care o precedă. II. adj. (despre note) ridicat cu un semiton. (< fr. dièse)

DIEZ ~i m. muz. Semn convențional care arată că nota care urmează trebuie ridicată cu un semiton. [Sil. di-ez] /<fr. diese

Diez m. linguist german, fundatorul filologiei romanice (1794-1876).

diez n. semn muzical ce ridică cu un semi-ton nota precedentă.

* diéz m., pl. diejĭ (fr. dièse m., it. diésis, f., a patra parte a tonuluĭ). Muz. Un semn care ridică cu jumătate de ton nota pe care o precedă.

diez s. m., pl. diezi

diez s. m., pl. diezi

diez s. m., pl. diezi

diez, pl. diezi

diez, -zi.

diez (< fr. dièse, din gr. δίεσις), semn grafic ce indică urcarea unui sunet natural cu un semiton cromatic (♯), dublul d. (introdus la 1.700 de către J.G. Walther), care urcă sunetul natural cu două semitonuri cromatice, era reprezentat la început, asemănător dublului bemol*, printr-un d. dublat. Până în sec. 18, d. se folosea în notație și pentru a anula bemolul (v. becar). Echiv. it. diesis (2); germ. Kreuz; engl. sharp. V. alterație; armură; solmizație.

diez s. m. Semn de modulație sau de alterare în muzica bisericească psaltică făcând parte din grupa ftoralelor ajutătoare (alături de ifes), care se scrie deasupra unei note, urcându-i intonația cu un semiton. ◊ General diez = unul dintre ftoralele enarmonice din muzica psaltică (alături de agem, nisabur, hisar și general ifes), care se scrie pe nota „ga”, apropiind pe „vu” la distanță de un sfert de ton ori de câte ori se întâlnește în cursul cântârii. – Din fr. dièse, gr. diesis.

general diez v. diez.

PAREJA DÍEZ-CANSECO [paréha dies], Alfredo (1908-1993), scriitor ecuadorian. Romancierul cel mai reprezentativ al „Grupului de la Guayaquil”. Romane de observație socială și de analiză psihologică inspirate din viața cultivatorilor de cacao, a marinarilor și a deținuților politici („Cei trei șoareci”, „Anii tineri”, „Oameni fără timp”).