diez (< fr. dièse, din gr. δίεσις), semn grafic ce indică urcarea unui sunet natural cu un semiton cromatic (♯), dublul d. (introdus la 1.700 de către J.G. Walther), care urcă sunetul natural cu două semitonuri cromatice, era reprezentat la început, asemănător dublului bemol*, printr-un d. dublat. Până în sec. 18, d. se folosea în notație și pentru a anula bemolul (v. becar). Echiv. it. diesis (2); germ. Kreuz; engl. sharp. V. alterație; armură; solmizație.