opțiuni
  • info
4 intrări
4 definiții

Explicative DEX

didim sn [At: PONI, CH. 29 / S și: didym / E: ngr δίδυμος] (Chm) Amestec de neodim și praseodim sub formă metalică sau de combinații, despre care se credea că ar face parte din familia pământurilor rare.

DIDIM, -Ă adj. (bot.; despre organe) din doi lobi dispuși simetric de fiecare parte a liniei mediane. (< fr. didyme, gr. didimos, geamăn)

Jargon

-DIDIM „geamăn, dublu; testicul”. ◊ gr. didymos „geamăn, testicul” > fr. -didyme, it. -didimo > rom. -didim.

Enciclopedice

DIDIM gr. 1. Dida (Moț). 2. Dide b. (17 B III 344); -a, țig. (16 B I 60), -a olt. (< C-tin etim. Pașca după Weig); -scu, act. 3. Didu. pren. ar (Cara 34). 4. Didi, C., neg. (Sd XXII); -că fam. (Hur 128); -cescu, V., act.; -lă și -lică (Buftea) -lești s. 5. Didoi, D., act. 6. Didiliciu (17 B I 59). Cf. și Candid.

Intrare: Didim
Didim nume propriu
nume propriu (I3)
  • Didim
Intrare: didim (adj.)
didim1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • didim
  • didimul
  • didimu‑
  • didimă
  • didima
plural
  • didimi
  • didimii
  • didime
  • didimele
genitiv-dativ singular
  • didim
  • didimului
  • didime
  • didimei
plural
  • didimi
  • didimilor
  • didime
  • didimelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: didim (chim.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • didim
  • didimul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • didim
  • didimului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • didym
  • didymul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • didym
  • didymului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: didim (suf.)
didim2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • didim
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

didim, didimăadjectiv

  • 1. botanică (Despre organe) Din doi lobi dispuși simetric de fiecare parte a liniei mediane. MDN '00
etimologie:

didimsubstantiv neutru

  • 1. chimie Amestec de neodim și praseodim sub formă metalică sau de combinații, despre care se credea că ar face parte din familia pământurilor rare. MDA2
etimologie:

didimelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „geamăn, dublu; testicul”. DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.