DIDIM gr. 1. Dida (Moț). 2. Dide b. (17 B III 344); -a, țig. (16 B I 60), -a olt. (< C-tin etim. Pașca după Weig); -scu, act. 3. Didu. pren. ar (Cara 34). 4. Didi, C., neg. (Sd XXII); -că fam. (Hur 128); -cescu, V., act.; -lă și -lică (Buftea) -lești s. 5. Didoi, D., act. 6. Didiliciu (17 B I 59). Cf. și Candid.