16 definiții pentru dibăci dubăci ghibăci

dibăci vt [At: CREANGĂ, O. 233 / V: (reg) dub~ / Pzi: ~césc / E: dibaci] (Pop) 1 (C.i. situații, planuri, proiecte etc.) A potrivi cu iscusință, cu îndemânare Si: a nimeri. 2 A descoperi (după multă căutare) Si: a dibui, a găsi. 3 (Rar) A căuta cu stăruință.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăcí vb. IV.

dibăcí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcésc, imperf. 3 sg. dibăceá; conj. prez. 3 dibăceáscă

dibăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcésc, imperf. 3 sg. dibăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dibăceáscă

DIBĂCÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, nimeri.

A DIBĂCÍ ~ésc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistență (pentru a cunoaște). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci

GHIBĂCÍ, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci.

ghibăcì v. a fi ghibaciu: altfel n’ai cum să ghibăcești CR.

dibăcésc v. tr. (d. dibacĭ și dibuĭ). Găsesc când îmĭ trebuĭe, nemeresc: a dibăcĭ o cheĭe, un cuțit, o slugă bună. Scot la capăt, descurc, termin, îndeplinesc (ceva dificil).

ghibăcésc, ghibăcíe, V. dib-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dibăci vb. v. AFLA. DESCOPERI. GĂSI. NIMERI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

dibăci, dibăcesc v. t. (intl.) a găsi

Intrare: dibăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dibăci dibăcire dibăcit dibăcind singular plural
dibăcește dibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dibăcesc (să) dibăcesc dibăceam dibăcii dibăcisem
a II-a (tu) dibăcești (să) dibăcești dibăceai dibăciși dibăciseși
a III-a (el, ea) dibăcește (să) dibăcească dibăcea dibăci dibăcise
plural I (noi) dibăcim (să) dibăcim dibăceam dibăcirăm dibăciserăm, dibăcisem*
a II-a (voi) dibăciți (să) dibăciți dibăceați dibăcirăți dibăciserăți, dibăciseți*
a III-a (ei, ele) dibăcesc (să) dibăcească dibăceau dibăci dibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ghibăci ghibăcire ghibăcit ghibăcind singular plural
ghibăcește ghibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ghibăcesc (să) ghibăcesc ghibăceam ghibăcii ghibăcisem
a II-a (tu) ghibăcești (să) ghibăcești ghibăceai ghibăciși ghibăciseși
a III-a (el, ea) ghibăcește (să) ghibăcească ghibăcea ghibăci ghibăcise
plural I (noi) ghibăcim (să) ghibăcim ghibăceam ghibăcirăm ghibăciserăm, ghibăcisem*
a II-a (voi) ghibăciți (să) ghibăciți ghibăceați ghibăcirăți ghibăciserăți, ghibăciseți*
a III-a (ei, ele) ghibăcesc (să) ghibăcească ghibăceau ghibăci ghibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dubăci dubăcire dubăcit dubăcind singular plural
dubăcește dubăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dubăcesc (să) dubăcesc dubăceam dubăcii dubăcisem
a II-a (tu) dubăcești (să) dubăcești dubăceai dubăciși dubăciseși
a III-a (el, ea) dubăcește (să) dubăcească dubăcea dubăci dubăcise
plural I (noi) dubăcim (să) dubăcim dubăceam dubăcirăm dubăciserăm, dubăcisem*
a II-a (voi) dubăciți (să) dubăciți dubăceați dubăcirăți dubăciserăți, dubăciseți*
a III-a (ei, ele) dubăcesc (să) dubăcească dubăceau dubăci dubăciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

dibăci dibăcire dibăcit dubăcire dubăcit ghibăcire ghibăcit dubăci ghibăci popular

  • 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nimeri potrivi un exemplu
    exemple
    • Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98.
      surse: DLRLC
  • 2. A căuta cu stăruință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căuta un exemplu
    exemple
    • Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7.
      surse: DLRLC
  • 3. A descoperi (după multă căutare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afla descoperi dibui găsi un exemplu
    exemple
    • Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104.
      surse: DLRLC

etimologie: