12 definiții pentru dibăci dubăci

dibăcí vt [At: CREANGĂ, O. 233 / V: (reg) dub~ / Pzi: ~césc / E: dibaci] (Pop) 1 (C. i. situații, planuri, proiecte etc.) A potrivi cu iscusință, cu îndemânare Si: a nimeri. 2 A descoperi (după multă căutare) Si: a dibui, a găsi. 3 (Rar) A căuta cu stăruință.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăcí vb. IV.

dibăcí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcésc, imperf. 3 sg. dibăceá; conj. prez. 3 dibăceáscă

dibăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcésc, imperf. 3 sg. dibăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dibăceáscă

DIBĂCÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, nimeri.

A DIBĂCÍ ~ésc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistență (pentru a cunoaște). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci

dibăcésc v. tr. (d. dibacĭ și dibuĭ). Găsesc când îmĭ trebuĭe, nemeresc: a dibăcĭ o cheĭe, un cuțit, o slugă bună. Scot la capăt, descurc, termin, îndeplinesc (ceva dificil).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dibăcí vb. v. AFLA. DESCOPERI. GĂSI. NIMERI.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

dibăci, dibăcesc v. t. (intl.) a găsi

Intrare: dibăci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dibăci dibăcire dibăcit dibăcind singular plural
dibăcește dibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dibăcesc (să) dibăcesc dibăceam dibăcii dibăcisem
a II-a (tu) dibăcești (să) dibăcești dibăceai dibăciși dibăciseși
a III-a (el, ea) dibăcește (să) dibăcească dibăcea dibăci dibăcise
plural I (noi) dibăcim (să) dibăcim dibăceam dibăcirăm dibăciserăm, dibăcisem*
a II-a (voi) dibăciți (să) dibăciți dibăceați dibăcirăți dibăciserăți, dibăciseți*
a III-a (ei, ele) dibăcesc (să) dibăcească dibăceau dibăci dibăciseră
dubăci
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)