9 definiții pentru diavoliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.

DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.

diávoliță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 75 / A și: diavolíță / Pl: ~țe / E: diavol + -iță] 1 Ființă imaginară, considerată drept întruchiparea spiritului rău Si: (pop) diavoloaică (1), diavoloaie. 2 (Fig) Fată sau femeie tânără, vioaie, isteață, ispititoare, care se ține de pozne Si: (pop) diavoloaică (2), drăcoaică.

DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. 1. Drăcoaică (1). ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Termen de ocară pentru un lucru care produce supărare, care creează dificultăți. Diavolița de cumpănă nu va să se lase în jos de loc, de loc. ISPIRESCU, L. 400. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Drăcoaică (2). Diavolițele de fete fugeau, de nu le zăreai, după fluturi în toate părțile. HOGAȘ, M. N. 46. Diavolița asta trebuie să știe toate. VLAHUȚĂ, O. A. III 103. – Pronunțat: dia-. – Accentuat și: diavolíță.

DIÁVOLIȚĂ ~e f. 1) Ființă feminină simbolizând răul; drăcoaică. 2) fig. Femeia rea, afurisită; drăcoaică. 3) fam. glumet. Fată sau femeie isteață, vioaie și ispititoare, care se ține de pozne; drăcoaică. /diavol + suf. ~ița

diavolíță, -oáĭcă f. V. diavol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diávoliță (dia-) s. f., g.-d. art. diávoliței; pl. diávolițe

diavolíță s. f. (sil. dia-), g.-d. art. diavolíței; pl. diavolíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIÁVOLIȚĂ s. 1. v. drăcoaică. *2. v. ștrengăriță.

DIAVOLIȚĂ s. 1. drăcoaică, tartoriță, (rar) diavoloaică, (reg.) sarsaoroaică, tartăroaică. 2.* drăcoaică, ștrengăriță, tartoriță, (Mold.) zgîtie. (Maria e o ~ și jumătate.)

Intrare: diavoliță
  • silabație: dia-vo- info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diavoliță
  • diavolița
plural
  • diavolițe
  • diavolițele
genitiv-dativ singular
  • diavolițe
  • diavoliței
plural
  • diavolițe
  • diavolițelor
vocativ singular
  • diavoliță
  • diavolițo
plural
  • diavolițelor

diavoliță

etimologie:

  • Diavol + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09