13 definiții pentru dialectolog

dialectológ, ~ă smf [At: VARLAAM – SADOVEANU 120 / P: di-a~ / Pl: ~ógi, ~óge / E: fr dialectologue] Specialist în dialectologie.

DIALECTOLÓG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în dialectologie. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologue.

DIALECTOLÓG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. Specialist în dialectologie. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologue.

DIALECTOLÓG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. Specialist în dialectologie. – Pronunțat: di-a-.

dialectológ (di-a-) s. m., pl. dialectológi

dialectológ s. m. (sil. di-a-), pl. dialectológi

DIALECTOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în dialectologie. [< fr. dialectologue].

DIALECTOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în dialectologie. (< fr. dialectologue)

DIALECTOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în dialectologie. [Sil. di-a-] /<fr. dialectoloque

dialectológă (rar) (di-a-) s. f., g.-d. art. dialectológei; pl. dialectológe

dialectológă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. dialectológei; pl. dialectológe


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIALECTOLÓG s. m. (< fr. dialectologue, cf. gr. dialecktos „grai”, „dialect” + logos „știință”): specialist în dialectologie (v. dialectologíe).

DIALECTO- „grai, dialect”. ◊ gr. dialektos „grai, vorbire” > fr. dialecto-, engl. id., germ. dialekto- > rom. dialecto-.~log (v. -log), s. m. și f., specialist în dialectologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază graiurile și dialectele unei limbi; sin. glotologie (1).

Intrare: dialectolog
dialectolog substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dialectolog dialectologul
plural dialectologi dialectologii
genitiv-dativ singular dialectolog dialectologului
plural dialectologi dialectologilor
vocativ singular
plural