2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIAGNOSTICÁ, diagnostichez, vb. I. Tranz. A stabili diagnosticul unui bolnav. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostiquer.

DIAGNOSTICÁ, diagnostichez, vb. I. Tranz. A stabili diagnosticul unui bolnav. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostiquer.

diagnostica vt(a) [At: CONTEMPORANUL, I, 898 / P: di-ag~ / Pzi: ~chez / E: fr diagnostiquer] 1 A stabili diagnosticul (1) unui bolnav. 2 (Pex) A preciza un anumit punct de vedere.

DIAGNOSTICÁ, diagnostichez, vb. I. Tranz. A recunoaște, a determina o boală după simptomele ei; a pune diagnosticul. – Pronunțat: di-ag-.

DIAGNOSTICÁ vb. I. tr. A pune diagnosticul unei boli. [Pron. di-ag-. / < fr. diagnostiquer].

DIAGNOSTICÁ cv. tr. a pune un diagnostic (1). (< fr. diagnostiquer)

A DIAGNOSTICÁ ~chéz tranz. (boli) A recunoaște punând diagnosticul. [Sil. di-ag-] /<fr. diagnostiquer

* diagnostichéz, -cát v. tr. (fr. diagnostiquer, d. dianostique, diagnostic. V. prognostichez). Med. Recunosc, calific, taxez o boală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!diagnosticá (a ~) (di-ag-nos-/-a-gnos-) vb., ind. prez. 3 diagnosticheáză

diagnosticá vb. (sil. di-a-; mf. -gnos-), ind. prez. 1 sg. diagnostichéz, 3 sg. și pl. diagnosticheáză

Intrare: diagnosticat
diagnosticat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diagnosticat
  • diagnosticatul
  • diagnosticatu‑
  • diagnostica
  • diagnosticata
plural
  • diagnosticați
  • diagnosticații
  • diagnosticate
  • diagnosticatele
genitiv-dativ singular
  • diagnosticat
  • diagnosticatului
  • diagnosticate
  • diagnosticatei
plural
  • diagnosticați
  • diagnosticaților
  • diagnosticate
  • diagnosticatelor
vocativ singular
plural
Intrare: diagnostica
  • silabație: di-ag-nos-, di-a-gnos- info
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diagnostica
  • diagnosticare
  • diagnosticat
  • diagnosticatu‑
  • diagnosticând
  • diagnosticându‑
singular plural
  • diagnostichea
  • diagnosticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diagnostichez
(să)
  • diagnostichez
  • diagnosticam
  • diagnosticai
  • diagnosticasem
a II-a (tu)
  • diagnostichezi
(să)
  • diagnostichezi
  • diagnosticai
  • diagnosticași
  • diagnosticaseși
a III-a (el, ea)
  • diagnostichea
(să)
  • diagnosticheze
  • diagnostica
  • diagnostică
  • diagnosticase
plural I (noi)
  • diagnosticăm
(să)
  • diagnosticăm
  • diagnosticam
  • diagnosticarăm
  • diagnosticaserăm
  • diagnosticasem
a II-a (voi)
  • diagnosticați
(să)
  • diagnosticați
  • diagnosticați
  • diagnosticarăți
  • diagnosticaserăți
  • diagnosticaseți
a III-a (ei, ele)
  • diagnostichea
(să)
  • diagnosticheze
  • diagnosticau
  • diagnostica
  • diagnosticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diagnostica

  • 1. A stabili diagnosticul unui bolnav.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: