2 intrări

14 definiții

diagnóstic sn [At: MN (1836), 912/47 / V: (înv) sf / P: di-ag~ / Pl: ~ice, (rar) ~uri / E: fr diagnostic] 1 Determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă și a examenelor de laborator Si: (liv) diagnoză (1). 2 (Fig) Previziune. 3 Metodă folosită în cibernetică pentru depistarea și eventual corijarea erorilor unui program sau a efectului slăbiciunilor în circuitul unui ordinator.

DIAGNÓSTIC, diagnostice, s. n. Identificarea unei afecțiuni, pe baza datelor clinice și a examenelor de laborator; diagnoză. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostic.

DIAGNÓSTIC, diagnostice, s. n. Determinarea precisă a bolii de care suferă cineva, pe baza datelor clinice și a examenelor de laborator; diagnoză. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostic.

DIAGNÓSTIC, diagnostice, s. n. (Med.; adesea în construcție cu verbul «a pune») Determinarea precisă a unei boli după simptomele ei. Dovezile ce le aveți nu sînt de ajuns pentru a osîndi omul la moarte. Trebuia dus la medici pricepuți... să-l țină sub pază... mă mir că nu și-a pus și majurul companiei diagnosticul ! CAMILAR, N. I 356. Vreau să-i văd reacțiile, să-i pun diagnosticul exact. CAMIL PETRESCU, T. III 34. – Pronunțat: di-ag-.

!diagnóstic (di-ag-nos-/-a-gnos-) s. n., pl. diagnóstice

diagnóstic s. n. (sil. di-a-; mf. -gnos-), pl. diagnóstice

DIAGNÓSTIC s. (MED.) diagnoză.

DIAGNÓSTIC s.n. 1. Determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă; diagnoză. ♦ (Fig.) Previziune, ipoteză trasă din anumite semne. 2. (Cib.) Metodă de depistare și eventual de corijare fie a erorilor într-un program, fie efectul slăbiciunilor în circuitul unui ordinator. [Pl. -ce, -curi. / < fr. diagnostic, cf. gr. diagnostikos – care cunoaște].

DIAGNÓSTIC s. n. 1. determinarea de către medic a unei boli pe baza manifestărilor clinice și de laborator; diagnoză. 2. (fig.) previziune, ipoteză pornind de la anumite semne. (< fr. diagnostic, gr. diagnostikos)

DIAGNÓSTIC ~ce n. med. Identificare a unei boli după simptome sau după rezultatele examenului de laborator; diagnoză. [Sil. di-ag-] /<fr. diagnostic

diagnostic n. arta de a distinge boalele după simptomele lor.

* diagnóstic, -ă adj. (vgr. diagnostikós. V. gnostic). Med. Relativ la diagnoză: semnele diagnostice ale frigurilor. S.n.. pl. e și urĭ. Diagnoză.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIAGNÓSTIC s. (MED.) diagnoză.

DIAGNÓSTIC s. n. (< fr. diagnostic, cf. gr. diagnostikos – care cunoaște): în sintagma context diagnostic (v.).

Intrare: diagnostic (pl. diagnostice)
diagnostic (pl. diagnostice) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diagnostic diagnosticul
plural diagnostice diagnosticele
genitiv-dativ singular diagnostic diagnosticului
plural diagnostice diagnosticelor
vocativ singular
plural
Intrare: diagnostic (pl. diagnosticuri)
diagnostic (pl. diagnosticuri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diagnostic diagnosticul
plural diagnosticuri diagnosticurile
genitiv-dativ singular diagnostic diagnosticului
plural diagnosticuri diagnosticurilor
vocativ singular
plural