15 definiții pentru diagnostic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diagnóstic sn [At: MN (1836), 912/47 / V: (înv) sf / P: di-ag~ / Pl: ~ice, (rar) ~uri / E: fr diagnostic] 1 Determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă și a examenelor de laborator Si: (liv) diagnoză (1). 2 (Fig) Previziune. 3 Metodă folosită în cibernetică pentru depistarea și eventual corijarea erorilor unui program sau a efectului slăbiciunilor în circuitul unui ordinator.

DIAGNÓSTIC, diagnostice, s. n. Identificarea unei afecțiuni, pe baza datelor clinice și a examenelor de laborator; diagnoză. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostic.

DIAGNÓSTIC, diagnostice, s. n. Determinarea precisă a bolii de care suferă cineva, pe baza datelor clinice și a examenelor de laborator; diagnoză. [Pr.: di-ag-] – Din fr. diagnostic.

DIAGNÓSTIC, diagnostice, s. n. (Med.; adesea în construcție cu verbul «a pune») Determinarea precisă a unei boli după simptomele ei. Dovezile ce le aveți nu sînt de ajuns pentru a osîndi omul la moarte. Trebuia dus la medici pricepuți... să-l țină sub pază... mă mir că nu și-a pus și majurul companiei diagnosticul! CAMILAR, N. I 356. Vreau să-i văd reacțiile, să-i pun diagnosticul exact. CAMIL PETRESCU, T. III 34. – Pronunțat: di-ag-.

DIAGNÓSTIC s.n. 1. Determinare precisă a unei boli după manifestările pe care le prezintă; diagnoză. ♦ (Fig.) Previziune, ipoteză trasă din anumite semne. 2. (Cib.) Metodă de depistare și eventual de corijare fie a erorilor într-un program, fie efectul slăbiciunilor în circuitul unui ordinator. [Pl. -ce, -curi. / < fr. diagnostic, cf. gr. diagnostikos – care cunoaște].

DIAGNÓSTIC s. n. 1. determinarea de către medic a unei boli pe baza manifestărilor clinice și de laborator; diagnoză. 2. (fig.) previziune, ipoteză pornind de la anumite semne. (< fr. diagnostic, gr. diagnostikos)

DIAGNÓSTIC ~ce n. med. Identificare a unei boli după simptome sau după rezultatele examenului de laborator; diagnoză. [Sil. di-ag-] /<fr. diagnostic

diagnostic n. arta de a distinge boalele după simptomele lor.

* diagnóstic, -ă adj. (vgr. diagnostikós. V. gnostic). Med. Relativ la diagnoză: semnele diagnostice ale frigurilor. S.n.. pl. e și urĭ. Diagnoză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!diagnóstic (di-ag-nos-/-a-gnos-) s. n., pl. diagnóstice

diagnóstic s. n. (sil. di-a-; mf. -gnos-), pl. diagnóstice

diagnostic (i-a), pl. diagnostice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIAGNÓSTIC s. (MED.) diagnoză.

DIAGNOSTIC s. (MED.) diagnoză.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIAGNÓSTIC s. n. (< fr. diagnostic, cf. gr. diagnostikos – care cunoaște): în sintagma context diagnostic (v.).

Intrare: diagnostic
diagnostic (pl. diagnostice) substantiv neutru
  • silabație: di-a-; mf. -gnos-
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diagnostic
  • diagnostic
  • diagnosticul
  • diagnosticul
  • diagnosticu‑
  • diagnosticu‑
plural
  • diagnostice
  • diagnostice
  • diagnosticele
  • diagnosticele
genitiv-dativ singular
  • diagnostic
  • diagnostic
  • diagnosticului
  • diagnosticului
plural
  • diagnostice
  • diagnostice
  • diagnosticelor
  • diagnosticelor
vocativ singular
plural
diagnostic (pl. diagnosticuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diagnostic
  • diagnosticul
  • diagnosticu‑
plural
  • diagnosticuri
  • diagnosticurile
genitiv-dativ singular
  • diagnostic
  • diagnosticului
plural
  • diagnosticuri
  • diagnosticurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)