dezolat, ~ă sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 289 / S și: (înv) deso~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezola] 1 (Înv, d. locuri, regiuni) Părăsit. 2 (D. oameni) Profund mâhnit. Si: deprimat. 3 (D. manifestări ale omului) Care exprimă dezolare (3).

DEZOLAT, -Ă, dezolați, -te, adj. Întristat adînc, mîhnit. Doamna Vorvoreanu umblase toată ziua trecută pe la prietenele ei, dezolată, îngrijorată, înfricoșată pentru soarta Eleonorei. DUMITRIU, B. F. 115. Dacă prorocirea se împlinește, deși voi fi cu totul dezolat, îl voi felicita. SADOVEANU, Z. C. 20. Sînt dezolat și nu știu ce sfat să vă dau. CAMIL PETRESCU, U. N. 177.

dezolat a. 1. pustiit cu desăvârșire; 2. fig. foarte trist.

* dezolát, -ă adj. Pustiit, devastat: țară dezolată de războĭ. Fig. Foarte întristat: mamă dezolată.

DEZOLA, dezolez, vb. I. Tranz. A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.

dezola [At: NEGULICI / S și: (înv) deso~ / Pzi: ~lez / E: fr désoler, lat desolare] 1 vt (Înv, d. localități, regiuni) A pustii. 2-3 vtr (Liv) A (se) întrista profund Si: a deprima.

DEZOLA, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.

DEZOLA, dezolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A întrista, a mîhni; a descuraja.

DEZOLA vb. I. tr. A mîhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare].

DEZOLA vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare)

A DEZOLA ~ez tranz. 1) A mâhni profund. 2) A aduce în stare de dezolare; a deprima. /<fr. désoler

dezolà v. 1. a devasta cu totul; 2. fig. a cauza o mare întristare; 3. a se mâhni adânc.

* dezoléz v. tr. (lat. desólo, -soláre, a devasta de tot, d. solare, a devasta [d. solus, singur]. V. solitar). Devastez grozav. Fig. Întristez adînc.

dezolat.

dezola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezolez, 3 dezolează; conj. prez. 1 sg. să dezolez, 3 să dezoleze

dezola (a ~) vb., ind. prez. 3 dezolează

dezola vb., ind. prez. 1 sg. dezolez, 3 sg. și pl. dezolează