2 intrări

17 definiții

dezolat, ~ă sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 289 / S și: (înv) deso~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezola] 1 (Înv, d. locuri, regiuni) Părăsit. 2 (D. oameni) Profund mâhnit. Si: deprimat. 3 (D. manifestări ale omului) Care exprimă dezolare (3).

DEZOLÁT, -Ă, dezolați, -te, adj. Cu o stare sufletească apăsătoare, dureroasă; adânc întristat, foarte mâhnit. – V. dezola. Cf. fr. désolé.

DEZOLÁT, -Ă, dezolați, -te, adj. Cu o stare sufletească apăsătoare, dureroasă; adânc întristat, foarte mâhnit. – V. dezola. Cf. fr. désolé.

DEZOLÁT, -Ă, dezolați, -te, adj. Întristat adînc, mîhnit. Doamna Vorvoreanu umblase toată ziua trecută pe la prietenele ei, dezolată, îngrijorată, înfricoșată pentru soarta Eleonorei. DUMITRIU, B. F. 115. Dacă prorocirea se împlinește, deși voi fi cu totul dezolat, îl voi felicita. SADOVEANU, Z. C. 20. Sînt dezolat și nu știu ce sfat să vă dau. CAMIL PETRESCU, U. N. 177.

dezolat a. 1. pustiit cu desăvârșire; 2. fig. foarte trist.

* dezolát, -ă adj. Pustiit, devastat: țară dezolată de războĭ. Fig. Foarte întristat: mamă dezolată.

dezolá [At: NEGULICI / S și: (înv) deso~ / Pzi: ~léz / E: fr désoler, lat desolare] 1 vt (Înv, d. localități, regiuni) A pustii. 2-3 vtr (Liv) A (se) întrista profund Si: a deprima.

DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.

DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.

DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A întrista, a mîhni; a descuraja.

dezolá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezoleáză

dezolá vb., ind. prez. 1 sg. dezoléz, 3 sg. și pl. dezoleáză

DEZOLÁ vb. I. tr. A mâhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare].

DEZOLÁ vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare)

A DEZOLÁ ~éz tranz. 1) A mâhni profund. 2) A aduce în stare de dezolare; a deprima. /<fr. désoler

dezolà v. 1. a devasta cu totul; 2. fig. a cauza o mare întristare; 3. a se mâhni adânc.

* dezoléz v. tr. (lat. desólo, -soláre, a devasta de tot, d. solare, a devasta [d. solus, singur]. V. solitar). Devastez grozav. Fig. Întristez adînc.

Intrare: dezolat
dezolat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezolat
  • dezolatul
  • dezolatu‑
  • dezola
  • dezolata
plural
  • dezolați
  • dezolații
  • dezolate
  • dezolatele
genitiv-dativ singular
  • dezolat
  • dezolatului
  • dezolate
  • dezolatei
plural
  • dezolați
  • dezolaților
  • dezolate
  • dezolatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezola
  • dezolare
  • dezolat
  • dezolatu‑
  • dezolând
  • dezolându‑
singular plural
  • dezolea
  • dezolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezolez
(să)
  • dezolez
  • dezolam
  • dezolai
  • dezolasem
a II-a (tu)
  • dezolezi
(să)
  • dezolezi
  • dezolai
  • dezolași
  • dezolaseși
a III-a (el, ea)
  • dezolea
(să)
  • dezoleze
  • dezola
  • dezolă
  • dezolase
plural I (noi)
  • dezolăm
(să)
  • dezolăm
  • dezolam
  • dezolarăm
  • dezolaserăm
  • dezolasem
a II-a (voi)
  • dezolați
(să)
  • dezolați
  • dezolați
  • dezolarăți
  • dezolaserăți
  • dezolaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezolea
(să)
  • dezoleze
  • dezolau
  • dezola
  • dezolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)