opțiuni
  • info

15 definiții pentru dezmoșteni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMOȘTENI, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Pref. dez- + moșteni (după fr. déshériter).

dezmoșteni vt [At: LB / S și: desm~ / Pzi: ~nesc / E: dez- + moșteni] (C.i. oameni) A lipsi de dreptul de moștenire (1), înlăturând din testament.

DEZMOȘTENI, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moșteni (după fr. déshériter).

DEZMOȘTENI, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi (pe cineva) de dreptul de moștenire, a înlătura de la moștenire. Te dezmoștenesc... adause preoteasa Raveica. Te dezmoștenesc pe vecii vecilor... Nu ți se cade să stăpînești ogoarele. CAMILAR, N. I 339. S-o dezmoștenesc? Și ce să fac eu cu averea asta moartă? CAMIL PETRESCU, T. I 163. Nu mi-i face niciodată să dezmoștenesc pe fiul meu. NEGRUZZI, S. III 158.

A DEZMOȘTENI ~esc tranz. A lipsi (prin testament) de moștenire. /dez- + a moșteni

desmoștenì v. a lipsi pe cineva de o moștenire.

desmoștenésc V. dezm-.

dezmoștenésc v. tr. (d. a moșteni, după fr. déshériter orĭ lat. exheredare). Exclud din moștenire. Fig. Urgisesc, persecut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezmoșteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmoștenesc, 3 sg. dezmoștenește, imperf. 1 dezmoșteneam; conj. prez. 1 sg. să dezmoștenesc, 3 să dezmoștenească

dezmoșteni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmoștenesc, imperf. 3 sg. dezmoștenea; conj. prez. 3 să dezmoștenească

dezmoșteni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmoștenesc, imperf. 3 sg. dezmoștenea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmoștenească

dezmoșteni

desmoștenesc, -neam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZMOȘTENI vb. (JUR.) (înv.) a desclironomisi. (Și-a ~ fiul.)

DEZMOȘTENI vb. (JUR.) (înv.) a desclironomisi. (Și-a ~ fiul.)

Intrare: dezmoșteni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmoșteni
  • dezmoștenire
  • dezmoștenit
  • dezmoștenitu‑
  • dezmoștenind
  • dezmoștenindu‑
 singular plural
  • dezmoștenește
  • dezmoșteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmoștenesc
 (să)
  • dezmoștenesc
  • dezmoșteneam
  • dezmoștenii
  • dezmoștenisem
a II-a (tu)
  • dezmoștenești
 (să)
  • dezmoștenești
  • dezmoșteneai
  • dezmoșteniși
  • dezmoșteniseși
a III-a (el, ea)
  • dezmoștenește
 (să)
  • dezmoștenească
  • dezmoștenea
  • dezmoșteni
  • dezmoștenise
plural I (noi)
  • dezmoștenim
 (să)
  • dezmoștenim
  • dezmoșteneam
  • dezmoștenirăm
  • dezmoșteniserăm
  • dezmoștenisem
a II-a (voi)
  • dezmoșteniți
 (să)
  • dezmoșteniți
  • dezmoșteneați
  • dezmoștenirăți
  • dezmoșteniserăți
  • dezmoșteniseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmoștenesc
 (să)
  • dezmoștenească
  • dezmoșteneau
  • dezmoșteniră
  • dezmoșteniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desmoșteni
  • desmoștenire
  • desmoștenit
  • desmoștenitu‑
  • desmoștenind
  • desmoștenindu‑
 singular plural
  • desmoștenește
  • desmoșteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desmoștenesc
 (să)
  • desmoștenesc
  • desmoșteneam
  • desmoștenii
  • desmoștenisem
a II-a (tu)
  • desmoștenești
 (să)
  • desmoștenești
  • desmoșteneai
  • desmoșteniși
  • desmoșteniseși
a III-a (el, ea)
  • desmoștenește
 (să)
  • desmoștenească
  • desmoștenea
  • desmoșteni
  • desmoștenise
plural I (noi)
  • desmoștenim
 (să)
  • desmoștenim
  • desmoșteneam
  • desmoștenirăm
  • desmoșteniserăm
  • desmoștenisem
a II-a (voi)
  • desmoșteniți
 (să)
  • desmoșteniți
  • desmoșteneați
  • desmoștenirăți
  • desmoșteniserăți
  • desmoșteniseți
a III-a (ei, ele)
  • desmoștenesc
 (să)
  • desmoștenească
  • desmoșteneau
  • desmoșteniră
  • desmoșteniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmoșteni, dezmoștenescverb

  • 1. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desclironomisi
    • format_quote Te dezmoștenesc... adause preoteasa Raveica. Te dezmoștenesc pe vecii vecilor... Nu ți se cade să stăpînești ogoarele. CAMILAR, N. I 339. DLRLC
    • format_quote S-o dezmoștenesc? Și ce să fac eu cu averea asta moartă? CAMIL PETRESCU, T. I 163. DLRLC
    • format_quote Nu mi-i face niciodată să dezmoștenesc pe fiul meu. NEGRUZZI, S. III 158. DLRLC
    • 1.1. figurat A priva pe cineva de un drept al său. DEX '09 DEX '98
      sinonime: frustra
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.