11 definiții pentru dezmoșteni

dezmoștení vt [At: LB / S și: desm~ / Pzi: ~nésc / E: dez- + moșteni] (C. i. oameni) A lipsi de dreptul de moștenire (1), înlăturând din testament.

DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Pref. dez- + moșteni (după fr. déshériter).

DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moșteni (după fr. déshériter).

DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi (pe cineva) de dreptul de moștenire, a înlătura de la moștenire. Te dezmoștenesc... adause preoteasa Raveica. Te dezmoștenesc pe vecii vecilor... Nu ți se cade să stăpînești ogoarele. CAMILAR, N. I 339. S-o dezmoștenesc? Și ce să fac eu cu averea asta moartă? CAMIL PETRESCU, T. I 163. Nu mi-i face niciodată să dezmoștenesc pe fiul meu. NEGRUZZI, S. III 158.

dezmoștení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmoștenésc, imperf. 3 sg. dezmoșteneá; conj. prez. 3 dezmoșteneáscă

dezmoștení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmoștenésc, imperf. 3 sg. dezmoșteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmoșteneáscă

DEZMOȘTENÍ vb. (JUR.) (înv.) a desclironomisi. (Și-a ~ fiul.)

A DEZMOȘTENÍ ~ésc tranz. A lipsi (prin testament) de moștenire. /dez- + a moșteni

desmoștenì v. a lipsi pe cineva de o moștenire.

dezmoștenésc v. tr. (d. a moșteni, după fr. déshériter orĭ lat. exheredare). Exclud din moștenire. Fig. Urgisesc, persecut.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZMOȘTENÍ vb. (JUR.) (înv.) a desclironomisi. (Și-a ~ fiul.)

Intrare: dezmoșteni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezmoșteni dezmoștenire dezmoștenit dezmoștenind singular plural
dezmoștenește dezmoșteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezmoștenesc (să) dezmoștenesc dezmoșteneam dezmoștenii dezmoștenisem
a II-a (tu) dezmoștenești (să) dezmoștenești dezmoșteneai dezmoșteniși dezmoșteniseși
a III-a (el, ea) dezmoștenește (să) dezmoștenească dezmoștenea dezmoșteni dezmoștenise
plural I (noi) dezmoștenim (să) dezmoștenim dezmoșteneam dezmoștenirăm dezmoșteniserăm, dezmoștenisem*
a II-a (voi) dezmoșteniți (să) dezmoșteniți dezmoșteneați dezmoștenirăți dezmoșteniserăți, dezmoșteniseți*
a III-a (ei, ele) dezmoștenesc (să) dezmoștenească dezmoșteneau dezmoșteni dezmoșteniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)