2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezmețít, ~ă a vz dezamețit

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Pref. dez- + [a]meți.

dezamețít, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / V: (reg) dezm~ / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezameți] (Înv) Care este dezmeticit.

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) dezmetici. – Dez- + [a]meți.

DEZAMEȚÍT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit, deșteptat din amețeală; dezmeticit. După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.

DEZMEȚÍ, dezmețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se dezmetici. Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmețit. CREANGĂ, P. 300. Soborul, după ce se mai dezmeți, izbucni cu strășnicie. NEGRUZZI, S. I 228.

DEZAMEȚÍT, -Ă, dezamețiți, -te, adj. (Rar) Trezit din amețeală, dezmeticit. – Din des1- + amețit.

desmețì v. a trezi din amețeală: ca din vis se desmeția AL.

dezmețésc v. tr. (d. amețesc). Trezesc din amețeală. V. refl. Mă trezesc din amețeală. – Și dezmeticesc (supt infl. luĭ bezmeticesc), care, odinioară, ca v. refl., însemna „devin bezmetic, dezmetic”, ĭar azĭ numaĭ „mă dezmețesc”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmețí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 dezmețeáscă

dezamețít adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezamețíți; f. sg. dezamețítă, pl. dezamețíte

dezmețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmețésc, imperf. 3 sg. dezmețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZAMEȚÍT adj. v. dezmeticit, recules, trezit.

DEZMEȚÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

dezamețit adj. v. DEZMETICIT. RECULES. TREZIT.

dezmeți vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

Intrare: dezamețit
dezamețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitul
  • dezamețitu‑
  • dezameți
  • dezamețita
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiții
  • dezamețite
  • dezamețitele
genitiv-dativ singular
  • dezamețit
  • dezamețitului
  • dezamețite
  • dezamețitei
plural
  • dezamețiți
  • dezamețiților
  • dezamețite
  • dezamețitelor
vocativ singular
plural
dezmețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitul
  • dezmețitu‑
  • dezmeți
  • dezmețita
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiții
  • dezmețite
  • dezmețitele
genitiv-dativ singular
  • dezmețit
  • dezmețitului
  • dezmețite
  • dezmețitei
plural
  • dezmețiți
  • dezmețiților
  • dezmețite
  • dezmețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmeți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmeți
  • dezmețire
  • dezmețit
  • dezmețitu‑
  • dezmețind
  • dezmețindu‑
singular plural
  • dezmețește
  • dezmețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmețesc
(să)
  • dezmețesc
  • dezmețeam
  • dezmeții
  • dezmețisem
a II-a (tu)
  • dezmețești
(să)
  • dezmețești
  • dezmețeai
  • dezmețiși
  • dezmețiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmețește
(să)
  • dezmețească
  • dezmețea
  • dezmeți
  • dezmețise
plural I (noi)
  • dezmețim
(să)
  • dezmețim
  • dezmețeam
  • dezmețirăm
  • dezmețiserăm
  • dezmețisem
a II-a (voi)
  • dezmețiți
(să)
  • dezmețiți
  • dezmețeați
  • dezmețirăți
  • dezmețiserăți
  • dezmețiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmețesc
(să)
  • dezmețească
  • dezmețeau
  • dezmeți
  • dezmețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezamețit dezmețit

  • 1. rar Trezit, deșteptat din amețeală.
    exemple
    • După ce mor... lumea dezamețită de prestigiul lor personal, bagă atunci de seamă că faima lor a fost mincinoasă și că faptele vieții lor se reduc la nimic. ODOBESCU, S. I 431.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • des- + amețit
    surse: DLRM

dezmeți

etimologie:

  • Prefix dez- + [a]meți.
    surse: DEX '09