2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMĂȚÁRE s. f. Dezmăț. – V. dezmăța.

DEZMĂȚÁRE s. f. Dezmăț. – V. dezmăța.

dezmățare sf [At: CANTEMIR, HR. 186 / S și: desm~ / Pl: ări / E: dezmățat] 1 (Înv) Destrămare (a unei țesături) Si: zdrențuire Si: dezmățat1 (1). 2 Dezmăț (1). 3 (Ccr, lpl) Fapte, atitudini care denotă dezmăț (1) Si: dezmățat1 (3). 4 (Rar) Dezmăț (3).

DEZMĂȚÁRE s. f. Destrăbălare, dezmăț.

DEZMĂȚÁ, dezmắț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).

DEZMĂȚÁ, dezmắț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).

dezmățá [At: VALIAN, V. / S și: (înv) desm~ / Pzi: dezmắț / E: dezmățat] 1-2 vtr (Înv; d. țesături) A (se) zdrențui. 3 vr (D. oameni) A umbla cu hainele desfăcute, rupte, murdare etc. 4 vr (D. oameni) A duce o viață de dezmăț (1) Si: a se destrăbăla, a se desfrâna, a se deprava. 5 vt (Înv; c.i. bunuri materiale, bani) A risipi.

DEZMĂȚÁ, dezmățez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din des1- + maț(e).

A SE DEZMĂȚÁ mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmățáre s. f., g.-d. art. dezmățắrii

dezmățáre s. f., g.-d. art. dezmățării

!dezmățá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dezmắț, 2 sg. te dezméți, 3 se dezmáță; conj. prez. 3 se dezméțe

dezmățá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăț, 2 sg. dezméți, 3 sg. dezmáță; conj. prez. 3 sg. și pl. dezméțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZMĂȚÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.

dezmăța vb. v. CORUPE. DECĂDEA. DEPRAVA. DESFRÎNA. DESTRĂBĂLA. PERVERTI. STRICA. VICIA.

Intrare: dezmățare
dezmățare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmățare
  • dezmățarea
plural
  • dezmățări
  • dezmățările
genitiv-dativ singular
  • dezmățări
  • dezmățării
plural
  • dezmățări
  • dezmățărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmăța
dezmăța1 (1 -ț) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmăța
  • dezmățare
  • dezmățat
  • dezmățatu‑
  • dezmățând
  • dezmățându‑
singular plural
  • dezmață
  • dezmățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmăț
(să)
  • dezmăț
  • dezmățam
  • dezmățai
  • dezmățasem
a II-a (tu)
  • dezmeți
(să)
  • dezmeți
  • dezmățai
  • dezmățași
  • dezmățaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmață
(să)
  • dezmețe
  • dezmăța
  • dezmăță
  • dezmățase
plural I (noi)
  • dezmățăm
(să)
  • dezmățăm
  • dezmățam
  • dezmățarăm
  • dezmățaserăm
  • dezmățasem
a II-a (voi)
  • dezmățați
(să)
  • dezmățați
  • dezmățați
  • dezmățarăți
  • dezmățaserăți
  • dezmățaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmață
(să)
  • dezmețe
  • dezmățau
  • dezmăța
  • dezmățaseră
dezmăța2 (1 -țez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmăța
  • dezmățare
  • dezmățat
  • dezmățatu‑
  • dezmățând
  • dezmățându‑
singular plural
  • dezmățea
  • dezmățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmățez
(să)
  • dezmățez
  • dezmățam
  • dezmățai
  • dezmățasem
a II-a (tu)
  • dezmățezi
(să)
  • dezmățezi
  • dezmățai
  • dezmățași
  • dezmățaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmățea
(să)
  • dezmățeze
  • dezmăța
  • dezmăță
  • dezmățase
plural I (noi)
  • dezmățăm
(să)
  • dezmățăm
  • dezmățam
  • dezmățarăm
  • dezmățaserăm
  • dezmățasem
a II-a (voi)
  • dezmățați
(să)
  • dezmățați
  • dezmățați
  • dezmățarăți
  • dezmățaserăți
  • dezmățaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmățea
(să)
  • dezmățeze
  • dezmățau
  • dezmăța
  • dezmățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmățare

etimologie:

  • vezi dezmăța
    surse: DEX '98 DEX '09

dezmăța

etimologie: