3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deziderat sn [At: LM / V: (îvr) ~um (S și: desideratum) / S și: desi~ / Pl: ~e / E: lat desideratum] 1 Ceea ce este de dorit sau trebuie să se întâmple (într-un anumit domeniu, într-o anumită epocă istorică etc.) Vz imperativ. 2 Dorință sau cerință, de obicei exprimată oficial Si: doleanță, aspirație, (înv) postulat Vz imperativ. 3 (Rar; ccr) Document în care sunt consemnate dorințe sau cerințe.

DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință. – Din lat. desideratum.

DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință. – Din lat. desideratum.

DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Dorință formulată în mod oficial; formulare a unei dorințe; doleanță, dorință. E un simplu deziderat, o minută de ședință. CAMIL PETRESCU, O. II 631.

DEZIDERÁT s. n. ceea ce e de dorit să se realizeze. ◊ dorință (formulată oficial), doleanță. (< germ. Desiderat, lat. desideratum)

DEZIDERÁT ~e n. 1) Ceea ce este dorit; dorință. 2) Cerință exprimată în mod oficial; doleanță. /<lat. desideratum

deziderat n. ceeace rămâne de completat sau de rezolvat: orice știință are dezideratele sale.

* deziderát n., pl. e (lat. desideratum, d. desiderare, a dori. V. deșider, consider). Dorință.

dezidera vt [At: LM / S și: desi~ / Pzi: dezíder / E: lat desiderare] (Îdt) A dori.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deziderát s. n., pl. dezideráte

deziderát s. n., pl. dezideráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZIDERÁT s. v. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere.

DEZIDERÁT s. 1. v. cerință. 2. v. dorință.

DEZIDERAT s. 1. cerere, cerință, dorință, exigență, (înv.) postulat. (Un ~ îndreptățit.) 2. doleanță, dorință. (Și-a exprimat ~.)

DEZIDERÁ vb. v. dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea.

Intrare: deziderat
deziderat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deziderat
  • dezideratul
  • dezideratu‑
plural
  • deziderate
  • dezideratele
genitiv-dativ singular
  • deziderat
  • dezideratului
plural
  • deziderate
  • dezideratelor
vocativ singular
plural
Intrare: deziderat
deziderat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deziderat
  • dezideratul
  • dezideratu‑
  • dezidera
  • deziderata
plural
  • deziderați
  • deziderații
  • deziderate
  • dezideratele
genitiv-dativ singular
  • deziderat
  • dezideratului
  • deziderate
  • dezideratei
plural
  • deziderați
  • dezideraților
  • deziderate
  • dezideratelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezidera
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezidera
  • deziderare
  • deziderat
  • dezideratu‑
  • deziderând
  • deziderându‑
singular plural
  • deziderea
  • deziderați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deziderez
(să)
  • deziderez
  • dezideram
  • deziderai
  • deziderasem
a II-a (tu)
  • deziderezi
(să)
  • deziderezi
  • deziderai
  • deziderași
  • dezideraseși
a III-a (el, ea)
  • deziderea
(să)
  • dezidereze
  • dezidera
  • dezideră
  • deziderase
plural I (noi)
  • deziderăm
(să)
  • deziderăm
  • dezideram
  • deziderarăm
  • dezideraserăm
  • deziderasem
a II-a (voi)
  • deziderați
(să)
  • deziderați
  • deziderați
  • deziderarăți
  • dezideraserăți
  • dezideraseți
a III-a (ei, ele)
  • deziderea
(să)
  • dezidereze
  • deziderau
  • dezidera
  • dezideraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)