DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință. – Din lat. desideratum.

DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință. – Din lat. desideratum.

DEZIDERÁT, deziderate, s. n. Dorință formulată în mod oficial; formulare a unei dorințe; doleanță, dorință. E un simplu deziderat, o minută de ședință. CAMIL PETRESCU, O. II 631.

deziderát s. n., pl. dezideráte

deziderát s. n., pl. dezideráte

DEZIDERÁT s. v. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere.

DEZIDERÁT s. 1. v. cerință. 2. v. dorință.

DEZIDERÁT s. n. ceea ce e de dorit să se realizeze. ◊ dorință (formulată oficial), doleanță. (< germ. Desiderat, lat. desideratum)

DEZIDERÁT ~e n. 1) Ceea ce este dorit; dorință. 2) Cerință exprimată în mod oficial; doleanță. /<lat. desideratum

deziderat n. ceeace rămâne de completat sau de rezolvat: orice știință are dezideratele sale.

* deziderát n., pl. e (lat. desideratum, d. desiderare, a dori. V. deșider, consider). Dorință.

DEZIDERÁ vb. v. dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZIDERÁT s. 1. cerere, cerință, dorință, exigență, (înv.) postulát. (Un ~ îndreptățit.) 2. doleanță, dorință. (Și-a exprimat ~.)