2 intrări

15 definiții

dezgrădíre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: dezgrădi] (Rar) Scoatere a gardului care împrejmuia un loc.

DEZGRĂDÍRE, dezgrădiri, s. f. (Rar) Faptul de a dezgrădi.V. dezgrădi.

DEZGRĂDÍRE, dezgrădiri, s. f. (Rar) Faptul de a dezgrădi.V. dezgrădi.

dezgrădíre (rar) s. f., g.-d. art. dezgrădírii; pl. dezgrădíri

dezgrădíre s. f., g.-d. art. dezgrădírii; pl. dezgrădíri

Dezgrădire ≠ împrejmuire, îngrădire

dezgrădí vt [At: (a. 1654), ap. TDRG / Pzi: ~désc / E: dez- + (în)grădi] (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc.

DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Pref. dez- + [în]grădi.

DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Dez- + [în]grădi.

DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. A scoate împrejmuirea unui loc, a lăsa un loc fără îngrăditură.

dezgrădí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădésc, imperf. 3 sg. dezgrădeá; conj. prez. 3 dezgrădeáscă

dezgrădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădésc, imperf. 3 sg. dezgrădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgrădeáscă

A dezgrădi ≠ a împrejmui, a îngrădi

desgrădì v. a strica sau a ridica gardul.

dezgrădésc v. tr. (ca și îngrădesc). Stric (scot) îngrăditura.

Intrare: dezgrădi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgrădi dezgrădire dezgrădit dezgrădind singular plural
dezgrădește dezgrădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgrădesc (să) dezgrădesc dezgrădeam dezgrădii dezgrădisem
a II-a (tu) dezgrădești (să) dezgrădești dezgrădeai dezgrădiși dezgrădiseși
a III-a (el, ea) dezgrădește (să) dezgrădească dezgrădea dezgrădi dezgrădise
plural I (noi) dezgrădim (să) dezgrădim dezgrădeam dezgrădirăm dezgrădiserăm, dezgrădisem*
a II-a (voi) dezgrădiți (să) dezgrădiți dezgrădeați dezgrădirăți dezgrădiserăți, dezgrădiseți*
a III-a (ei, ele) dezgrădesc (să) dezgrădească dezgrădeau dezgrădi dezgrădiseră
Intrare: dezgrădire
dezgrădire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgrădire dezgrădirea
plural dezgrădiri dezgrădirile
genitiv-dativ singular dezgrădiri dezgrădirii
plural dezgrădiri dezgrădirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)