2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZECHIPÁRE, dezechipări, s. f. Acțiunea de a (se) dezechipa.V. dezechipa.

DEZECHIPÁRE, dezechipări, s. f. Acțiunea de a (se) dezechipa.V. dezechipa.

dezechipare sf [At: DEX / Pl: ~pări / E: dezechipa] 1 Luare înapoi a echipamentului de la un soldat (care a terminat stagiul militar) sau de la o unitate militară. 2 Scoatere a echipamentului de pe un vas de război. 3 Scoatere a echipamentului. 4 (Pgn) Dezbrăcare.

DEZECHIPÁRE, dezechipări, s. f. Acțiunea de a (se) dezechipa; luarea sau scoaterea echipamentului unui soldat, al unei trupe sau al unui vas de război.

DEZECHIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezechipa și rezultatul ei. [< dezechipa].

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Pref. dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.

dezechipá [At: DN2 / Pzi: ~péz / E: dez- + echipa cf fr déséquiper] 1 vt A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul. 2 vt A scoate echipamentul de pe un vas de război. 3 vr A-și scoate echipamentul. 4 vr (Pgn) A se dezbrăca.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Dez- + echipa. Cf. fr. déséquiper.

DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua echipamentul unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau al unei trupe; a lua echipamentul unui vas de război. ♦ Refl. (Subiectul este o persoană) A-și scoate echipamentul.

DEZECHIPÁ vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). ♦ refl. A-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. [Cf. fr. déséquiper].

DEZECHIPÁ vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). II. refl. a-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. (< fr. déséquiper)

A DEZECHIPÁ ~éz tranz. (trupe, militari, vase de război) A lipsi de echipament. /dez- + a echipa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezechipáre (de-ze-/dez-e-) s. f., g.-d. art. dezechipắrii; pl. dezechipắri

dezechipáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezechipării; pl. dezechipări

!dezechipá (a ~) (de-ze-/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechipeáză

dezechipá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechipéz, 3 sg. și pl. dezechipeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZECHIPÁRE s. v. dezbrăcare, scoatere, tragere.

dezechipare s. v. DEZBRĂCARE. SCOATERE. TRAGERE.

DEZECHIPÁ vb. v. dezbrăca, scoate, trage.

dezechipa vb. v. DEZBRĂCA. SCOATE. TRAGE.

arată toate definițiile

Intrare: dezechipare
dezechipare substantiv feminin
  • silabație: de-ze-, dez-e- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezechipare
  • dezechiparea
plural
  • dezechipări
  • dezechipările
genitiv-dativ singular
  • dezechipări
  • dezechipării
plural
  • dezechipări
  • dezechipărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezechipa
  • silabație: de-ze-, dez-e- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezechipa
  • dezechipare
  • dezechipat
  • dezechipatu‑
  • dezechipând
  • dezechipându‑
singular plural
  • dezechipea
  • dezechipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezechipez
(să)
  • dezechipez
  • dezechipam
  • dezechipai
  • dezechipasem
a II-a (tu)
  • dezechipezi
(să)
  • dezechipezi
  • dezechipai
  • dezechipași
  • dezechipaseși
a III-a (el, ea)
  • dezechipea
(să)
  • dezechipeze
  • dezechipa
  • dezechipă
  • dezechipase
plural I (noi)
  • dezechipăm
(să)
  • dezechipăm
  • dezechipam
  • dezechiparăm
  • dezechipaserăm
  • dezechipasem
a II-a (voi)
  • dezechipați
(să)
  • dezechipați
  • dezechipați
  • dezechiparăți
  • dezechipaserăți
  • dezechipaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezechipea
(să)
  • dezechipeze
  • dezechipau
  • dezechipa
  • dezechipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezechipare

  • 1. Acțiunea de a (se) dezechipa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: echipare

etimologie:

  • vezi dezechipa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

dezechipa

  • 1. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: echipa

etimologie:

  • Prefix dez- + echipa.
    surse: DEX '09
  • cf. limba franceză déséquiper
    surse: DEX '09 DEX '98 DN