11 definiții pentru dezechilibru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre.

DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre.

dezechilíbru sn [At: DN2 / Pl: ~re / E: fr déséquilibre] 1-3 Dezechilibrare (1-3).

DEZECHILÍBRU s. n. 1. Lipsă de echilibru. Haosul și dezechilibrul care se manifestau [după primul război mondial] în economia națională erau rezultatul crizei economice postbelice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. 2. Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. Toate aceste caractere de neliniște, dezechilibru sufletesc, nesiguranță, vag, spiritualizare a imaginilor, simbolizare etc. – ce alta sînt decît semnele tipice ale romantismului? GHEREA, ST. CR. III 372.

DEZECHILÍBRU s.n. 1. Lipsă de echilibru. 2. (Fig.) Tulburare mintală; pierdere a judecății. [Pl. -re. / < fr. déséquilibre].

DEZECHILÍBRU s. n. 1. lipsă de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecății. (< fr. déséquilibre)

DEZECHILÍBRU ~e n. 1) Lipsă de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihică caracterizată prin lipsă de judecată clară; tulburare mintală. /<fr. déséquilibre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezechilíbru (de-ze-, -li-bru/dez-e-) s. n., art. dezechilíbrul

dezechilíbru s. n. (sil. -bru; mf. dez-), art. dezechilíbrul; pl. dezechilíbre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZECHILÍBRU s. zdruncinătură, (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)

DEZECHILIBRU s. (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)

Dezechilibru ≠ echilibru

Intrare: dezechilibru
dezechilibru substantiv neutru
  • silabație: de-ze-chi-li-bru, dez-e-chi-li-bru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezechilibru
  • dezechilibrul
  • dezechilibru‑
plural
  • dezechilibre
  • dezechilibrele
genitiv-dativ singular
  • dezechilibru
  • dezechilibrului
plural
  • dezechilibre
  • dezechilibrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezechilibru

  • 1. Lipsă de echilibru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: echilibru un exemplu
    exemple
    • Haosul și dezechilibrul care se manifestau [după primul război mondial] în economia națională erau rezultatul crizei economice postbelice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Tulburare mintală; lipsă de judecată clară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toate aceste caractere de neliniște, dezechilibru sufletesc, nesiguranță, vag, spiritualizare a imaginilor, simbolizare etc. – ce alta sînt decît semnele tipice ale romantismului? GHEREA, ST. CR. III 372.
        surse: DLRLC

etimologie: