DEZECHILIBRU s. n. 1. Lipsă de echilibru. Haosul și dezechilibrul care se manifestau [după primul război mondial] în economia națională erau rezultatul crizei economice postbelice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. 2. Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. Toate aceste caractere de neliniște, dezechilibru sufletesc, nesiguranță, vag, spiritualizare a imaginilor, simbolizare etc. – ce alta sînt decît semnele tipice ale romantismului? GHEREA, ST. CR. III 372.