2 intrări

16 definiții

dezbrobodít1 sn [At: DLR ms/ S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: (rar) ~uri / E: dezbrobodi] Dezbrobodire.

dezbrobodít2, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 25 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~íți, ~e / E: dezbrobodi] Care are capul descoperit.

DEZBROBODÍT, -Ă, dezbrobodiți, -te, adj. Cu broboada scoasă de pe cap, cu capul fără broboadă. – V. dezbrobodi.

DEZBROBODÍT, -Ă, dezbrobodiți, -te, adj. Cu broboada scoasă de pe cap, cu capul fără broboadă. – V. dezbrobodi.

DEZBROBODÍT, -Ă, dezbrobodiți, -te, adj. Cu broboada scoasă, fără broboadă; cu capul descoperit. O femeie dezbrobodită, cu bluza sfîșiată la piept, sta in mijlocul încăperii, albă de spaimă. CAMILAR, N. I 424. Bătrînă și vestejită, cu capul dezbrobodit și numai zdrențe toată, cu un picior desculț, ea părea... o făptură a iadului. M. I CARAGIALE, C. 25.

Dezbrobodit ≠ îmbrobodit

dezbrobodí vtr [At: KLEIN, D., ap. DLR ms/ S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pzi: ~désc, (înv) dezbróbod / E: dez- + (îm)brobodi] 1-2 A(-și) lua de pe cap broboada, năframa etc.

DEZBROBODÍ, dezbrobodesc, vb. IV. Refl. A-și scoate, a-și lua de pe cap broboada, basmaua, năframa etc. – Pref. dez- + [îm]brobodi.

DEZBROBODÍ, dezbrobodesc, vb. IV. Refl. A-și scoate, a-și lua de pe cap broboada, basmaua, năframa etc. – Dez- + [îm]brobodi.

DEZBROBODÍ, dezbrobodesc, vb. IV. Refl. A-și desface, a-și lua de pe cap broboada, șalul, năframa etc. În odaie s-a făcut călduț, bătrîna s-a dezbrobodit și șade nemișcată pe scăunaș. SADOVEANU, O. I 335.

dezbrobodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbrobodésc, imperf. 3 sg. dezbrobodeá; conj. prez. 3 dezbrobodeáscă

dezbrobodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbrobodésc, imperf. 3 sg. dezbrobodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbrobodeáscă

A dezbrobodi ≠ a îmbrobodi

A se dezbrobodi ≠ a (se) îmbrobodi

A DEZBROBODÍ dezbróbod tranz. 1) (capul) A descoperi, scoțând broboada (sau alt acoperământ de acest fel). 2) (persoane) A lăsa fără broboadă, scoțând-o de pe cap. /dez- + a [îm]brobodi

Intrare: dezbrobodi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezbrobodi dezbrobodire dezbrobodit dezbrobodind singular plural
dezbrobodește dezbrobodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezbrobodesc (să) dezbrobodesc dezbrobodeam dezbrobodii dezbrobodisem
a II-a (tu) dezbrobodești (să) dezbrobodești dezbrobodeai dezbrobodiși dezbrobodiseși
a III-a (el, ea) dezbrobodește (să) dezbrobodească dezbrobodea dezbrobodi dezbrobodise
plural I (noi) dezbrobodim (să) dezbrobodim dezbrobodeam dezbrobodirăm dezbrobodiserăm, dezbrobodisem*
a II-a (voi) dezbrobodiți (să) dezbrobodiți dezbrobodeați dezbrobodirăți dezbrobodiserăți, dezbrobodiseți*
a III-a (ei, ele) dezbrobodesc (să) dezbrobodească dezbrobodeau dezbrobodi dezbrobodiseră
Intrare: dezbrobodit
dezbrobodit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezbrobodit dezbroboditul dezbrobodi dezbrobodita
plural dezbrobodiți dezbrobodiții dezbrobodite dezbroboditele
genitiv-dativ singular dezbrobodit dezbroboditului dezbrobodite dezbroboditei
plural dezbrobodiți dezbrobodiților dezbrobodite dezbroboditelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)