2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBRĂCÁT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. Cu hainele scoase de pe el, fără haine; gol. ♦ (Adesea substantivat) Sărac, lipsit de mijloace materiale. – V. dezbrăca.

DEZBRĂCÁT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. Cu hainele scoase de pe el, fără haine; gol. ♦ (Adesea substantivat) Sărac, lipsit de mijloace materiale. – V. dezbrăca.

dezbrăcat2, ~ă [At: CORESI, EV. 34/9 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezbrăca] 1-2 smf, a (Om) cu hainele scoase de pe el Si: gol, (pop) despuiat2. 3 a (Înv; fig) Care s-a lăsat de un obicei (rău). 4 a (Fig) Care a fost jefuit (de tot ce are). 5-6 sm, a (Pop; fig) (Om) sărac.

dezbrăcat1 sn [At: STANCU, D. 57 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~uri / E: dezbrăca] 1-2 Dezbrăcare (1-2).

DEZBRĂCÁT, -Ă, dezbrăcați, -te, adj. 1. Cu hainele scoase, fără haine, gol. [Porunci ca fata] să fie nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos. ISPIRESCU, L. 179. ♦ (Substantivat) Om sărac, lipsit de mijloace. Cîrmuitorii lăfăiți pe divan Nu scriau drepturi lui Ionuț ori Ivan... Nici oropsiților, nici împușcaților, Nici flămînziților, nici dezbrăcaților. DEȘLIU, G. 54. Nimic nu-ți mai dau, dezbrăcatule. STANCU, D. 78. 2. Fig. (Neobișnuit) Lipsit de ceva. Nu fii ca o samă de oameni carii, dezbrăcați de mustrarea cugetului... vorbesc de rău, batjocoresc, necinstesc și în tot chipul defaimă. DRĂGHICI, R. 215. (Cu pronunțare regională) Privileghii care nu se pot înțălege macar astăzi, așa sînt de dizbracate de dreptate și de cumpănire. RUSSO, S. 113.

DEZBRĂCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are nici o haină pe el; complet fără îmbrăcăminte; gol; nud; neîmbrăcat. 3) și substantival rar Care este lipsit de mijloace de trai; sărac. /v. a dezbrăca

dezbrăcát, -ă adj. Care șĭ-a scos saŭ căruĭa i s’aŭ luat haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭat, jăfuit. Lipsit de: om dezbrăcat de sentiment.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.

dezbrăcá [At: (a. 1581) GCR I, 29/34 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pzi: dezbrác / E: lat *disbracare] 1-2 vtr A(-și) scoate hainele cu care este îmbrăcat Si: (pop) a (se) despuia. 3-4 vtr (Înv; fig) A abandona un obicei (rău). 5 vt (Fig) A jefui pe cineva (de tot ce are) Si: a prăda, răpi.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. (Uneori determinat prin cuvinte care denumesc un obiect de îmbrăcăminte introduse prin prep. «de») A-și scoate îmbrăcămintea, a lepăda hainele (de pe sine). Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. (Metaforic) A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. (Tranz.) De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. ◊ Tranz. (Complementul indică o haină) Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. (Metaforic) Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. ♦ Fig. A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda, a despuia. Și eu v-am robit, fraților,v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.

A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (haine) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbrăcăminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare

desbrăcà v. 1. a lepăda hainele; 2. fig. a despuia: a se desbrăca de rușine. [V. îmbrăcà].

dezbrác, a -brăcá v. tr. (compus ca și îmbrac). Iaŭ cuĭva haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭ, jăfuĭesc: acest negustor dezbracă lumea. V. refl. Îmĭ scot haĭnele de pe mine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbrácă

dezbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. dezbrác, 3 sg. și pl. dezbrácă; ger. dezbrăcând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZBRĂCÁT adj. despuiat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) târșit. (Om ~.)

DEZBRĂCAT adj. despuiat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) tîrșit. (Om ~.)

DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?)

arată toate definițiile

Intrare: dezbrăcat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbrăcat
  • dezbrăcatul
  • dezbrăcatu‑
  • dezbrăca
  • dezbrăcata
plural
  • dezbrăcați
  • dezbrăcații
  • dezbrăcate
  • dezbrăcatele
genitiv-dativ singular
  • dezbrăcat
  • dezbrăcatului
  • dezbrăcate
  • dezbrăcatei
plural
  • dezbrăcați
  • dezbrăcaților
  • dezbrăcate
  • dezbrăcatelor
vocativ singular
  • dezbrăcatule
  • dezbrăcate
  • dezbrăca
  • dezbrăcato
plural
  • dezbrăcaților
  • dezbrăcatelor
Intrare: dezbrăca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbrăca
  • dezbrăcare
  • dezbrăcat
  • dezbrăcatu‑
  • dezbrăcând
  • dezbrăcându‑
singular plural
  • dezbra
  • dezbrăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbrac
(să)
  • dezbrac
  • dezbrăcam
  • dezbrăcai
  • dezbrăcasem
a II-a (tu)
  • dezbraci
(să)
  • dezbraci
  • dezbrăcai
  • dezbrăcași
  • dezbrăcaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbra
(să)
  • dezbrace
  • dezbrăca
  • dezbrăcă
  • dezbrăcase
plural I (noi)
  • dezbrăcăm
(să)
  • dezbracăm
  • dezbrăcam
  • dezbrăcarăm
  • dezbrăcaserăm
  • dezbrăcasem
a II-a (voi)
  • dezbrăcați
(să)
  • dezbracați
  • dezbrăcați
  • dezbrăcarăți
  • dezbrăcaserăți
  • dezbrăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbra
(să)
  • dezbrace
  • dezbrăcau
  • dezbrăca
  • dezbrăcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezbrăcat

  • 1. Cu hainele scoase de pe el, fără haine.
    exemple
    • [Porunci ca fata] să fie nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos. ISPIRESCU, L. 179.
      surse: DLRLC
    • 1.1. adesea substantivat Lipsit de mijloace materiale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sărac attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cîrmuitorii lăfăiți pe divan Nu scriau drepturi lui Ionuț ori Ivan... Nici oropsiților, nici împușcaților, Nici flămînziților, nici dezbrăcaților. DEȘLIU, G. 54.
        surse: DLRLC
      • Nimic nu-ți mai dau, dezbrăcatule. STANCU, D. 78.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat neobișnuit Lipsit de ceva.
    exemple
    • Nu fii ca o samă de oameni carii, dezbrăcați de mustrarea cugetului... vorbesc de rău, batjocoresc, necinstesc și în tot chipul defaimă. DRĂGHICI, R. 215.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Privileghii care nu se pot înțălege macar astăzi, așa sînt de dizbracate de dreptate și de cumpănire. RUSSO, S. 113.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dezbrăca
    surse: DEX '98 DEX '09

dezbrăca

  • 1. reflexiv tranzitiv A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despuia antonime: îmbrăca attach_file 9 exemple
    exemple
    • Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185.
      surse: DLRLC
    • Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220.
      surse: DLRLC
    • Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27.
      surse: DLRLC
    • Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198.
      surse: DLRLC
    • metaforic A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24.
      surse: DLRLC
    • De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477.
      surse: DLRLC
    • Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280.
      surse: DLRLC
    • A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98.
      surse: DLRLC
    • metaforic Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva).
      exemple
      • Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167.
        surse: DLRLC
      • Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despuia jefui prăda attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și eu v-am robit, fraților, v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156.
      surse: DLRLC
    • Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.
      surse: DLRLC

etimologie: