14 definiții pentru dezbrăca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.

dezbrăcá [At: (a. 1581) GCR I, 29/34 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pzi: dezbrác / E: lat *disbracare] 1-2 vtr A(-și) scoate hainele cu care este îmbrăcat Si: (pop) a (se) despuia. 3-4 vtr (Înv; fig) A abandona un obicei (rău). 5 vt (Fig) A jefui pe cineva (de tot ce are) Si: a prăda, răpi.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. (Uneori determinat prin cuvinte care denumesc un obiect de îmbrăcăminte introduse prin prep. «de») A-și scoate îmbrăcămintea, a lepăda hainele (de pe sine). Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. (Metaforic) A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. (Tranz.) De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. ◊ Tranz. (Complementul indică o haină) Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. (Metaforic) Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. ♦ Fig. A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda, a despuia. Și eu v-am robit, fraților,v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.

A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (haine) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbrăcăminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare

desbrăcà v. 1. a lepăda hainele; 2. fig. a despuia: a se desbrăca de rușine. [V. îmbrăcà].

dezbrác, a -brăcá v. tr. (compus ca și îmbrac). Iaŭ cuĭva haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭ, jăfuĭesc: acest negustor dezbracă lumea. V. refl. Îmĭ scot haĭnele de pe mine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezbrăca (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbra

dezbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. dezbrác, 3 sg. și pl. dezbrácă; ger. dezbrăcând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?)

DEZBRĂCA vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (De ce te-ai ~?)

A (se) dezbrăca ≠ a (se) îmbrăca

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dezbrăca, dezbrăc v. t. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu.

Intrare: dezbrăca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbrăca
  • dezbrăcare
  • dezbrăcat
  • dezbrăcatu‑
  • dezbrăcând
  • dezbrăcându‑
singular plural
  • dezbra
  • dezbrăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbrac
(să)
  • dezbrac
  • dezbrăcam
  • dezbrăcai
  • dezbrăcasem
a II-a (tu)
  • dezbraci
(să)
  • dezbraci
  • dezbrăcai
  • dezbrăcași
  • dezbrăcaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbra
(să)
  • dezbrace
  • dezbrăca
  • dezbrăcă
  • dezbrăcase
plural I (noi)
  • dezbrăcăm
(să)
  • dezbracăm
  • dezbrăcam
  • dezbrăcarăm
  • dezbrăcaserăm
  • dezbrăcasem
a II-a (voi)
  • dezbrăcați
(să)
  • dezbracați
  • dezbrăcați
  • dezbrăcarăți
  • dezbrăcaserăți
  • dezbrăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbra
(să)
  • dezbrace
  • dezbrăcau
  • dezbrăca
  • dezbrăcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezbrăca, dezbracverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: despuia antonime: îmbrăca
    • format_quote Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. DLRLC
    • format_quote Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. DLRLC
    • format_quote Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. DLRLC
    • format_quote Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. DLRLC
    • format_quote metaforic A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. DLRLC
    • format_quote De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. DLRLC
    • format_quote Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. DLRLC
    • format_quote A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. DLRLC
    • format_quote metaforic Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. DLRLC
    • 1.1. figurat A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). DLRLC
      • format_quote Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. DLRLC
      • format_quote Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și eu v-am robit, fraților, v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. DLRLC
    • format_quote Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.