2 intrări

17 definiții

dezbătát1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezbăta] (Rar) 1-2 Dezbătare 3 (Pex) Hotărâre. 4 (Pex) Lecuire. 5 (Pex) Despărțire.

dezbătát2, ~ă a [At: KLEIN, D. 330 / S și: desb~ / Pl: ~áți, ~e / E: dezbăta] (Rar; d. oameni) Care nu se mai află sub influența alcoolului.

dezbătá [At: ȘINCAI, HR. I, 45/26 / S și: desb~ / E: des- + (îm)băta] (Rar) 1-2 vtr (D. oameni) A ieși (sau a scoate pe cineva) din starea de beție Si: a (se) trezi. 3-4 vtr (Fig; d. oameni) A-și reveni (sau a face pe cineva să-și revină) dintr-o stare de confuzie, de neclaritate Si: a (se) clarifica, a (se) limpezi. 5 vr (Pex) A se hotărî. 6-7 vtr (Îe) A (se) ~ de cap A (se) dezmetici. 8 vt (Pex) A lecui. 9 vt (Pex) A despărți.

DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦ Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Pref. dez- + [îm]băta.

DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦ Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Dez- + [îm]băta.

DEZBĂTÁ, dezbăt, vb. I. Refl. (Rar) A se trezi din beție. (Tranz.) Un alt ciocan de țuică mai bea-l, să te dezbete. MACEDONSKI, O. II 68. ♦ Tranz. Fig. A aduce (pe cineva) la realitate; a dezmetici. Apoi cade leșinată Pe un moale pat, Unde Ștefan o dezbată Cu un sărutat. BOLINTINEANU, P. I 79.

dezbătá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. dezbắt, 2 sg. dezbéți, 3 dezbátă; conj. prez. 3 dezbéte

dezbătá vb., ind. prez. 1 sg. dezbăt, 2 sg. dezbéți, 3 sg. și pl. dezbátă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbéte

DEZBĂTÁ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

A (se) dezbăta ≠ a (se) îmbăta

A se dezbăta ≠ a se turmenta

A DEZBĂTÁ dezbăt tranz. reg. A face să se dezbete. /dez- + a [îm]băta

A SE DEZBĂTÁ mă dezbăt intranz. reg. 1) A-și reveni din beție; a înceta de a mai fi beat. 2) fig. A-și da seama de adevăr; a se trezi; a se dumeri; a pricepe. /dez- + a se [îm]băta

desbătà v. a (se) trezi din beție.

dezbắt, a -á v. tr. (ca și îmbăt). Trezesc din beție. V. refl. Mă trezesc din beție, mă dezmețesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezbătá vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

dezbătá, dezbăt, vb. refl. – 1. În expr. a se dezbăta de cap = a-și reveni în simțiri, a-și recăpăta conștiința: „Apoi m-am dezbătat de cap după ce dracu' s-a dus în treaba lui...” (Bilțiu, 1999: 408). 2. A se trezi din beție. – Din dez + (îm)băta (DEX, MDA).

Intrare: dezbăta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezbăta dezbătare dezbătat dezbătând singular plural
dezba dezbătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezbăt (să) dezbăt dezbătam dezbătai dezbătasem
a II-a (tu) dezbeți (să) dezbeți dezbătai dezbătași dezbătaseși
a III-a (el, ea) dezba (să) dezbete dezbăta dezbătă dezbătase
plural I (noi) dezbătăm (să) dezbătăm dezbătam dezbătarăm dezbătaserăm, dezbătasem*
a II-a (voi) dezbătați (să) dezbătați dezbătați dezbătarăți dezbătaserăți, dezbătaseți*
a III-a (ei, ele) dezba (să) dezbete dezbătau dezbăta dezbătaseră
Intrare: dezbătat
dezbătat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezbătat dezbătatul dezbăta dezbătata
plural dezbătați dezbătații dezbătate dezbătatele
genitiv-dativ singular dezbătat dezbătatului dezbătate dezbătatei
plural dezbătați dezbătaților dezbătate dezbătatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)