2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezbătat2, ~ă a [At: KLEIN, D. 330 / S și: desb~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezbăta] (Rar; d. oameni) Care nu se mai află sub influența alcoolului.

dezbătat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezbăta] (Rar) 1-2 Dezbătare 3 (Pex) Hotărâre. 4 (Pex) Lecuire. 5 (Pex) Despărțire.

DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦ Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Pref. dez- + [îm]băta.

dezbătá [At: ȘINCAI, HR. I, 45/26 / S și: desb~ / E: des- + (îm)băta] (Rar) 1-2 vtr (D. oameni) A ieși (sau a scoate pe cineva) din starea de beție Si: a (se) trezi. 3-4 vtr (Fig; d. oameni) A-și reveni (sau a face pe cineva să-și revină) dintr-o stare de confuzie, de neclaritate Si: a (se) clarifica, a (se) limpezi. 5 vr (Pex) A se hotărî. 6-7 vtr (Îe) A (se) ~ de cap A (se) dezmetici. 8 vt (Pex) A lecui. 9 vt (Pex) A despărți.

DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦ Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Dez- + [îm]băta.

DEZBĂTÁ, dezbăt, vb. I. Refl. (Rar) A se trezi din beție. (Tranz.) Un alt ciocan de țuică mai bea-l, să te dezbete. MACEDONSKI, O. II 68. ♦ Tranz. Fig. A aduce (pe cineva) la realitate; a dezmetici. Apoi cade leșinată Pe un moale pat, Unde Ștefan o dezbată Cu un sărutat. BOLINTINEANU, P. I 79.

A DEZBĂTÁ dezbăt tranz. reg. A face să se dezbete. /dez- + a [îm]băta

A SE DEZBĂTÁ mă dezbăt intranz. reg. 1) A-și reveni din beție; a înceta de a mai fi beat. 2) fig. A-și da seama de adevăr; a se trezi; a se dumeri; a pricepe. /dez- + a se [îm]băta

dezbắt, a -á v. tr. (ca și îmbăt). Trezesc din beție. V. refl. Mă trezesc din beție, mă dezmețesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbătá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. dezbắt, 2 sg. dezbéți, 3 dezbátă; conj. prez. 3 dezbéte

dezbătá vb., ind. prez. 1 sg. dezbăt, 2 sg. dezbéți, 3 sg. și pl. dezbátă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbéte

desbăt, -beți 2, -bete 3 conj. (mă trezesc din beție).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZBĂTÁ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

dezbăta vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

A (se) dezbăta ≠ a (se) îmbăta


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dezbătá, dezbăt, vb. refl. – 1. În expr. a se dezbăta de cap = a-și reveni în simțiri, a-și recăpăta conștiința: „Apoi m-am dezbătat de cap după ce dracu’ s-a dus în treaba lui...” (Bilțiu, 1999: 408). 2. A se trezi din beție. – Din dez + (îm)băta (DEX, MDA).

Intrare: dezbătat
dezbătat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezbătat
  • dezbătatul
  • dezbătatu‑
  • dezbăta
  • dezbătata
plural
  • dezbătați
  • dezbătații
  • dezbătate
  • dezbătatele
genitiv-dativ singular
  • dezbătat
  • dezbătatului
  • dezbătate
  • dezbătatei
plural
  • dezbătați
  • dezbătaților
  • dezbătate
  • dezbătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezbăta
verb (VT54)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbăta
  • dezbătare
  • dezbătat
  • dezbătatu‑
  • dezbătând
  • dezbătându‑
singular plural
  • dezba
  • dezbătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbăt
(să)
  • dezbăt
  • dezbătam
  • dezbătai
  • dezbătasem
a II-a (tu)
  • dezbeți
(să)
  • dezbeți
  • dezbătai
  • dezbătași
  • dezbătaseși
a III-a (el, ea)
  • dezba
(să)
  • dezbete
  • dezbăta
  • dezbătă
  • dezbătase
plural I (noi)
  • dezbătăm
(să)
  • dezbătăm
  • dezbătam
  • dezbătarăm
  • dezbătaserăm
  • dezbătasem
a II-a (voi)
  • dezbătați
(să)
  • dezbătați
  • dezbătați
  • dezbătarăți
  • dezbătaserăți
  • dezbătaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezba
(să)
  • dezbete
  • dezbătau
  • dezbăta
  • dezbătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezbăta

etimologie:

  • Prefix dez- + [îm]băta.
    surse: DEX '09