2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAVUÁ, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

DEZAVUÁ, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

dezavua vt [At: ALEXI, W. / S și: desa~ / P: ~vu-a / Pzi: ~uez[1] / E: fr désavouer] (C.i. oameni, idei, acțiuni etc.) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoaște. 4 A contesta. modificată

  1. În original, pzi greșit tipărit: néz LauraGellner

DEZAVUÁ, dezavuez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. – Pronunțat: -vu-a.

DEZAVUÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer].

DEZAVUÁ vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)

A DEZAVUÁ ~éz tranz. livr. 1) (acțiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouer

* dezavuéz v. tr. (fr. désavouer). Declar că n’am autorizat pe cineva să facă ce a făcut, reprob: a dezavua un ministru plenipotențiar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezavuá (a ~) (livr.) (de-za-vu-a/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezavueáză, 1 pl. dezavuắm (-vu-ăm); conj. prez. 3 dezavuéze (-vu-e-); ger. dezavuấnd (-vu-ând)

dezavuá vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuéz, 3 sg. și pl. dezavueáză, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezavuéze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)

desavuez, -uează 3, -ueze 3 conj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

dezavua vb. v. BLAMA. CONDAMNA., DESOLIDARIZA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.

Intrare: dezavuat
dezavuat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezavuat
  • dezavuatul
  • dezavuatu‑
  • dezavua
  • dezavuata
plural
  • dezavuați
  • dezavuații
  • dezavuate
  • dezavuatele
genitiv-dativ singular
  • dezavuat
  • dezavuatului
  • dezavuate
  • dezavuatei
plural
  • dezavuați
  • dezavuaților
  • dezavuate
  • dezavuatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezavua
  • silabație: de-za-vu-a, dez-a-vu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezavua
  • dezavuare
  • dezavuat
  • dezavuatu‑
  • dezavuând
  • dezavuându‑
singular plural
  • dezavuea
  • dezavuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezavuez
(să)
  • dezavuez
  • dezavuam
  • dezavuai
  • dezavuasem
a II-a (tu)
  • dezavuezi
(să)
  • dezavuezi
  • dezavuai
  • dezavuași
  • dezavuaseși
a III-a (el, ea)
  • dezavuea
(să)
  • dezavueze
  • dezavua
  • dezavuă
  • dezavuase
plural I (noi)
  • dezavuăm
(să)
  • dezavuăm
  • dezavuam
  • dezavuarăm
  • dezavuaserăm
  • dezavuasem
a II-a (voi)
  • dezavuați
(să)
  • dezavuați
  • dezavuați
  • dezavuarăți
  • dezavuaserăți
  • dezavuaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezavuea
(să)
  • dezavueze
  • dezavuau
  • dezavua
  • dezavuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezavua

  • 1. livresc A condamna spusele sau faptele cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: condamna dezaproba un exemplu
    exemple
    • «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva.
      surse: DN
      • 1.1.1. A refuza să recunoască ceva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 sinonime: renega

etimologie: