12 definiții pentru dezavua

dezavuá vt [At: ALEXI, W. / S și: desa~ / P: ~vu-a / Pzi: ~uéz / E: fr désavouer] (C. i. oameni, idei, acțiuni etc.) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoaște. 4 A contesta. modificată

În original, pzi greșit tipărit: néz - LauraGellner

DEZAVUÁ, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

DEZAVUÁ, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

DEZAVUÁ, dezavuez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. – Pronunțat: -vu-a.

!dezavuá (a ~) (livr.) (de-za-vu-a/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezavueáză, 1 pl. dezavuắm (-vu-ăm); conj. prez. 3 dezavuéze (-vu-e-); ger. dezavuấnd (-vu-ând)

dezavuá vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuéz, 3 sg. și pl. dezavueáză, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezavuéze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)

DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

DEZAVUÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer].

DEZAVUÁ vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)

A DEZAVUÁ ~éz tranz. livr. 1) (acțiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouer

* dezavuéz v. tr. (fr. désavouer). Declar că n’am autorizat pe cineva să facă ce a făcut, reprob: a dezavua un ministru plenipotențiar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezavuá vb. v. BLAMA. CONDAMNA., DESOLIDARIZA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.

Intrare: dezavua
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezavua dezavuare dezavuat dezavuând singular plural
dezavuea dezavuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezavuez (să) dezavuez dezavuam dezavuai dezavuasem
a II-a (tu) dezavuezi (să) dezavuezi dezavuai dezavuași dezavuaseși
a III-a (el, ea) dezavuea (să) dezavueze dezavua dezavuă dezavuase
plural I (noi) dezavuăm (să) dezavuăm dezavuam dezavuarăm dezavuaserăm, dezavuasem*
a II-a (voi) dezavuați (să) dezavuați dezavuați dezavuarăți dezavuaserăți, dezavuaseți*
a III-a (ei, ele) dezavuea (să) dezavueze dezavuau dezavua dezavuaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)