16 definiții pentru dezastruos dezastros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZASTRUÓS, -OÁSĂ, dezastruoși, -oase, adj. Cu caracter de dezastru, de proporțiile unui dezastru; catastrofal. [Pr.: -tru-os.Var.: dezastrós, -oásă adj.] – Din fr. désastreux.

DEZASTRUÓS, -OÁSĂ, dezastruoși, -oase, adj. Cu caracter de dezastru, de proporțiile unui dezastru; catastrofal. [Pr.: -tru-os.Var.: dezastrós, -oásă adj.] – Din fr. désastreux.

dezastruos, ~oa a [At: HELIADE, O. I, 381 / V: ~ros / S și: (înv) desa~ / Pl: ~oși, ~oase / E: fr désastreux] 1 Care constituie un dezastru Si: nimicitor, catastrofal, nefast. 2 Care are efect distrugător pe plan material sau moral. 3 Defavorabil. 4 Dezagreabil. 5 Care are consecințe negative în cel mai înalt grad.

DEZASTRUÓS, -OÁSĂ, dezastruoși, -oase, adj. De proporțiile unui dezastru; nimicitor, înfricoșător, catastrofal, groaznic. Efectele dezastruoase ale inundațiilor. – Pronunțat: -tru-os.

DEZASTRUÓS, -OÁSĂ adj. Nimicitor, catastrofal, groaznic. [Pron. -tru-os. / cf. fr. désastreux].

DEZASTRUÓS, -OÁSĂ adj. catastrofal, groaznic. (< fr. désastreux)

DEZASTRUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care ține de dezastru; propriu dezastrului; catastrofal. [Sil. -tru-os] /<fr. desastreux

DEZASTRÓS, -OÁSĂ adj. v. dezastruos.

DEZASTRÓS, -OÁSĂ adj. v. dezastruos.

dezastros, ~oa a vz dezastruos

* dezastrós, -oásă adj. (fr. désastreux). Funest, nenorocit: ploaĭe dezastroasă. Adv. În mod dezastros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezastruós (-tru-os) adj. m., pl. dezastruóși; f. dezastruoásă, pl. dezastruoáse

dezastruós adj. m. (sil. -tru-os), pl. dezastruóși; f. sg. dezastruoásă, pl. dezastruoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZASTRUÓS adj. 1. v. distrugător. 2. catastrofal, fatal, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznodământ ~.)

DEZASTRUOS adj. 1. devastator, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.) 2. catastrofal, fatal, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznodămînt ~.)

Intrare: dezastruos
dezastruos adjectiv
  • silabație: -tru-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezastruos
  • dezastruosul
  • dezastruosu‑
  • dezastruoa
  • dezastruoasa
plural
  • dezastruoși
  • dezastruoșii
  • dezastruoase
  • dezastruoasele
genitiv-dativ singular
  • dezastruos
  • dezastruosului
  • dezastruoase
  • dezastruoasei
plural
  • dezastruoși
  • dezastruoșilor
  • dezastruoase
  • dezastruoaselor
vocativ singular
plural
dezastros adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezastros
  • dezastrosul
  • dezastrosu‑
  • dezastroa
  • dezastroasa
plural
  • dezastroși
  • dezastroșii
  • dezastroase
  • dezastroasele
genitiv-dativ singular
  • dezastros
  • dezastrosului
  • dezastroase
  • dezastroasei
plural
  • dezastroși
  • dezastroșilor
  • dezastroase
  • dezastroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezastruos dezastros

etimologie: