12 definiții pentru dezarticulație

dezarticuláție sf [At: LM / V: (înv) ~iúne /S și: (înv) desa~ / Pl: ~ii / E: fr désarticulation] (Liv) 1-2 Dezarticulare (1-2). 3 Anulare.

DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. (Rar) Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.

DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.

DEZARTICULÁȚIE, dezarticulații, s. f. Dezarticulare. Are o dezarticulație a umărului.

!dezarticuláție (rar) (de-zar-, -ți-e/dez-ar-) s. f., art. dezarticuláția (-ți-a), g.-d. art. dezarticuláției; pl. dezarticuláții, art. dezarticuláțiile (-ți-i-)

dezarticuláție s. f. (sil. -ți-e; mf. dez-), art. dezarticuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. dezarticuláției; pl. dezarticuláții, art. dezarticuláțiile (sil. -ți-i-)

DEZARTICULÁȚIE s. v. luxație.

DEZARTICULÁȚIE s.f. Dezarticulare. [Gen. -iei, var. dezarticulațiune s.f. / cf. fr. désarticulation].

DEZARTICULÁȚIE s. f. dezarticulare. (< fr. désarticulation)

DEZARTICULÁȚIE ~i f. rar Traumatism constând în deplasarea unui os din articulație; luxație; scrântitură. [Art. dezarticulația; G.-D. dezarticulației; Sil. -ți-e] /<fr. dezarticulation

* dezarticulațiúne f. (fr. désarticulation). Acțiunea de a dezarticula. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZARTICULÁȚIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucíre, sucitúră, torsiúne, (prin vestul Munt.) proclinteálă, proclintíre. (~ osului humeral.)

Intrare: dezarticulație
dezarticulație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezarticulație dezarticulația
plural dezarticulații dezarticulațiile
genitiv-dativ singular dezarticulații dezarticulației
plural dezarticulații dezarticulațiilor
vocativ singular
plural