2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAMĂGÍT, -Ă, dezamăgiți, -te, adj. Înșelat în așteptările sale; deziluzionat, decepționat. – V. dezamăgi.

DEZAMĂGÍT, -Ă, dezamăgiți, -te, adj. Înșelat în așteptările sale; deziluzionat, decepționat. – V. dezamăgi.

dezamăgít, ~ă a [At: NEGULICI, E. I, 144/29 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezamăgi] Care și-a pierdut speranțele Si: decepționat, (liv) dezabuzat (1).

DEZAMĂGÍT, -Ă, dezamăgiți, -te, adj. (Despre persoane) Înșelat în așteptările sale; deziluzionat, decepționat. Țăranii răsculați au fost dezamăgiți cînd au văzut că armata împăratului luptă împotriva lor. IST. R.P.R. 277. Rareori în viața mea am fost mai dezamăgit. CAMIL PETRESCU, T. I 520. Fu sincer dezamăgit cînd mă auzi că mergeam să citesc. M. I. CARAGIALE, C. 114.

DEZAMĂGÍ, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Pref. des- + amăgi.

dezamăgi vt [At: MAIOR, T. 84/9 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~gésc / E: dez- + amăgi] (C.i. oameni) A face să-și piardă speranțele, iluziile, bunele păreri sau sentimentele Si: a decepționa, a deziluziona.

DEZAMĂGÍ, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Dez- + amăgi.

DEZAMĂGÍ, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă iluziile; a deziluziona, a decepționa. Iar tu Kiriac, pentru că nu pot să-ți spun acum decît pe nume, m-ai dezamăgit. CAMIL PETRESCU, T. I 314.

A SE DEZAMĂGÍ mă ~ésc intranz. A cădea în deziluzie; a se ajunge în stare de deziluzie; a se deziluziona; a se decepționa. /des- + a amăgi

A DEZAMĂGÍ ~ésc tranz. A face să se dezamăgească; a deziluziona; a decepționa. /des- + a amăgi

dezamăgì v. a scoate din amăgire, a deziluziona.

* dezamăgésc v. tr. (d. amăgesc, după deziluzionez). Scot din amăgire, fac să vadă adevăru: dacă ne-a dezamăgit o dată, poate tot el o să ne dezamăgească (ziaru Moldova, 6 Iuniŭ, 1915, 3, 2). Deziluzionez, decepționez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezamăgí (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgésc, imperf. 3 sg. dezamăgeá; conj. prez. 3 dezamăgeáscă

dezamăgí vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgésc, imperf. 3 sg. dezamăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezamăgeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZAMĂGÍT adj. decepționat, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit ~.)

DEZAMĂGIT adj. decepționat, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit ~.)

DEZAMĂGÍ vb. a decepționa, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primită l-a ~.)

DEZAMĂGI vb. a decepționa, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primită l-a ~.)

Intrare: dezamăgit
dezamăgit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamăgit
  • dezamăgitul
  • dezamăgitu‑
  • dezamăgi
  • dezamăgita
plural
  • dezamăgiți
  • dezamăgiții
  • dezamăgite
  • dezamăgitele
genitiv-dativ singular
  • dezamăgit
  • dezamăgitului
  • dezamăgite
  • dezamăgitei
plural
  • dezamăgiți
  • dezamăgiților
  • dezamăgite
  • dezamăgitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezamăgi
  • silabație: de-za-, dez-a-
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezamăgi
  • dezamăgire
  • dezamăgit
  • dezamăgitu‑
  • dezamăgind
  • dezamăgindu‑
singular plural
  • dezamăgește
  • dezamăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezamăgesc
(să)
  • dezamăgesc
  • dezamăgeam
  • dezamăgii
  • dezamăgisem
a II-a (tu)
  • dezamăgești
(să)
  • dezamăgești
  • dezamăgeai
  • dezamăgiși
  • dezamăgiseși
a III-a (el, ea)
  • dezamăgește
(să)
  • dezamăgească
  • dezamăgea
  • dezamăgi
  • dezamăgise
plural I (noi)
  • dezamăgim
(să)
  • dezamăgim
  • dezamăgeam
  • dezamăgirăm
  • dezamăgiserăm
  • dezamăgisem
a II-a (voi)
  • dezamăgiți
(să)
  • dezamăgiți
  • dezamăgeați
  • dezamăgirăți
  • dezamăgiserăți
  • dezamăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezamăgesc
(să)
  • dezamăgească
  • dezamăgeau
  • dezamăgi
  • dezamăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezamăgit

  • 1. Înșelat în așteptările sale.
    exemple
    • Țăranii răsculați au fost dezamăgiți cînd au văzut că armata împăratului luptă împotriva lor. IST. R.P.R. 277.
      surse: DLRLC
    • Rareori în viața mea am fost mai dezamăgit. CAMIL PETRESCU, T. I 520.
      surse: DLRLC
    • Fu sincer dezamăgit cînd mă auzi că mergeam să citesc. M. I. CARAGIALE, C. 114.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dezamăgi
    surse: DEX '98 DEX '09

dezamăgi

  • 1. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: decepționa deziluziona dezumfla antonime: amăgi un exemplu
    exemple
    • Iar tu Kiriac, pentru că nu pot să-ți spun acum decît pe nume, m-ai dezamăgit. CAMIL PETRESCU, T. I 314.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + amăgi.
    surse: DEX '09