13 definiții pentru dezamăgi

dezamăgí vt [At: MAIOR, T. 84/9 / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~gésc / E: dez- + amăgi] (C. i. oameni) A face să-și piardă speranțele, iluziile, bunele păreri sau sentimentele Si: a decepționa, a deziluziona.

DEZAMĂGÍ, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Pref. des- + amăgi.

DEZAMĂGÍ, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa. – Dez- + amăgi.

DEZAMĂGÍ, dezamăgesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă iluziile; a deziluziona, a decepționa. Iar tu Kiriac, pentru că nu pot să-ți spun acum decît pe nume, m-ai dezamăgit. CAMIL PETRESCU, T. I 314.

!dezamăgí (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgésc, imperf. 3 sg. dezamăgeá; conj. prez. 3 dezamăgeáscă

dezamăgí vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezamăgésc, imperf. 3 sg. dezamăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezamăgeáscă

DEZAMĂGÍ vb. a decepționa, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primită l-a ~.)

A DEZAMĂGÍ ~ésc tranz. A face să se dezamăgească; a deziluziona; a decepționa. /des- + a amăgi

A SE DEZAMĂGÍ mă ~ésc intranz. A cădea în deziluzie; a se ajunge în stare de deziluzie; a se deziluziona; a se decepționa. /des- + a amăgi

dezamăgì v. a scoate din amăgire, a deziluziona.

* dezamăgésc v. tr. (d. amăgesc, după deziluzionez). Scot din amăgire, fac să vadă adevăru: dacă ne-a dezamăgit o dată, poate tot el o să ne dezamăgească (ziaru Moldova, 6 Iuniŭ, 1915, 3, 2). Deziluzionez, decepționez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZAMĂGÍ vb. a decepționa, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primită l-a ~.)

Intrare: dezamăgi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezamăgi dezamăgire dezamăgit dezamăgind singular plural
dezamăgește dezamăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezamăgesc (să) dezamăgesc dezamăgeam dezamăgii dezamăgisem
a II-a (tu) dezamăgești (să) dezamăgești dezamăgeai dezamăgiși dezamăgiseși
a III-a (el, ea) dezamăgește (să) dezamăgească dezamăgea dezamăgi dezamăgise
plural I (noi) dezamăgim (să) dezamăgim dezamăgeam dezamăgirăm dezamăgiserăm, dezamăgisem*
a II-a (voi) dezamăgiți (să) dezamăgiți dezamăgeați dezamăgirăți dezamăgiserăți, dezamăgiseți*
a III-a (ei, ele) dezamăgesc (să) dezamăgească dezamăgeau dezamăgi dezamăgiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)