13 definiții pentru devreme

devréme av [At: DEX / E: de4 + vreme] De timpuriu.

DEVRÉME adv. De timpuriu, din timp. – De4 + vreme.

DEVRÉME adv. De timpuriu, din timp. – De4 + vreme.

DEVRÉME adv. De timpuriu, din timp. La drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 115. ◊ (Precedat de «mai», pentru întărire) Radu Comșa a plecat mai devreme acasă. C. PETRESCU, Î. II 30. Bucatele să fie gata mai devreme. NEGRUZZI, S. I 82. ◊ (Adjectival) Ei, dragă cucoane Matachi, nu știi, mîncarea de dimineață și-nsuratul devreme... Ș-apoi noi eram mai în vîrstă cînd ne-am căsătorit ? ALECSANDRI, T. I 349.

devréme (din timp) (de-vre-) adv. (s-a sculat ~)

DEVRÉME adv. 1. v. curând. 2. timpuriu, (pop.) degrabă. (Astăzi se culcă ~.)

DEVRÉME adv. Din timp. /de + vreme

devreme adv. de timpuriu (seara și dimineața).

devréme adv. Din vreme, din timp, de timpuriŭ: a te scula devreme. Devreme ce, de oare ce, odată ce: devreme ce n’a venit, înseamnă că e bolnav.

*de vréme (referitor la vreme) prep. + s. f. (în funcție ~)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEVRÉME adv. 1. curînd, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudíla, (pop.) degrábă, momentán, (înv. și reg.) nepristán, númai, (reg.) mintenáș, mínteni, (înv.) peșín, techer-mécher. (Să te întorci ~.) 2. timpuriu, (pop.) degrábă. (Astăzi se culcă ~.)

Intrare: devreme
devreme adverb
Surse flexiune: DOR