DEVREME adv. De timpuriu, din timp. La drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 115. ◊ (Precedat de «mai», pentru întărire) Radu Comșa a plecat mai devreme acasă. C. PETRESCU, Î. II 30. Bucatele să fie gata mai devreme. NEGRUZZI, S. I 82. ◊ (Adjectival) Ei, dragă cucoane Matachi, nu știi, mîncarea de dimineață și-nsuratul devreme... Ș-apoi noi eram mai în vîrstă cînd ne-am căsătorit? ALECSANDRI, T. I 349.