2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

devotare sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: (rar) ~tări / E: devota] (Îvr) Devotament.

DEVOTARE s. f. (Învechit) Devotament. Sub masca devotării Ascunde în privire săgețile trădării. MACEDONSKI, O. II 21.

DEVOTA, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

DEVOTA, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

devota vr [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / Pzi: ~tez / E: fr dévouer, it devotare, lat devotare] 1 A se angaja fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva. 2 (Pex) A se consacra în întregime Si: a se dedica.

DEVOTA, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se pune cu toată inima, fără rezerve, în serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale și binelui obștesc.La cauza cea sacră azi mă devotez cu totul. ALEXANDRESCU, P. 157.

DEVOTA vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].

DEVOTA vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)

A SE DEVOTA~ez intranz. A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare

devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.

* devotéz, a -á v. tr. (lat. devóto, -áre. V. devotament). Consacru: a devota patriiĭ copiiĭ. V. refl. Mă consacru voluntar și complet cuĭva. Mă sacrific: a de devota morțiiĭ pentru patrie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

devota (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă devotez, 3 se devotea; conj. prez. 1 sg. să mă devotez, 3 să se devoteze; imper. 2 sg. afirm. devotează-te; ger. devotându-mă

!devota (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devotea

devota vb., ind. prez. 1 sg. devotez, 3 sg. și pl. devotea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEVOTARE s. consacrare, dedicare, destinare, închinare. (~ vieții sale unei cauze nobile.)

DEVOTARE s. v. abnegație, dăruire, devotament.

devotare s. v. ABNEGAȚIE. DĂRUIRE. DEVOTAMENT.

DEVOTARE s. consacrare, dedicare, destinare, închinare. (~ vieții sale unei cauze nobile.)

DEVOTA vb. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

devota (devotez, devotat), vb.1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.

Intrare: devotare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devotare
  • devotarea
plural
  • devotări
  • devotările
genitiv-dativ singular
  • devotări
  • devotării
plural
  • devotări
  • devotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: devota
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devota
  • devotare
  • devotat
  • devotatu‑
  • devotând
  • devotându‑
singular plural
  • devotea
  • devotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • devotez
(să)
  • devotez
  • devotam
  • devotai
  • devotasem
a II-a (tu)
  • devotezi
(să)
  • devotezi
  • devotai
  • devotași
  • devotaseși
a III-a (el, ea)
  • devotea
(să)
  • devoteze
  • devota
  • devotă
  • devotase
plural I (noi)
  • devotăm
(să)
  • devotăm
  • devotam
  • devotarăm
  • devotaserăm
  • devotasem
a II-a (voi)
  • devotați
(să)
  • devotați
  • devotați
  • devotarăți
  • devotaserăți
  • devotaseți
a III-a (ei, ele)
  • devotea
(să)
  • devoteze
  • devotau
  • devota
  • devotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

devotare, devotărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Devotament.
    sinonime: devotament
    • format_quote Sub masca devotării Ascunde în privire săgețile trădării. MACEDONSKI, O. II 21. DLRLC

devota, devotezverb

  • 1. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A se devota patriei sale și binelui obștesc. DLRLC
    • format_quote La cauza cea sacră azi mă devotez cu totul. ALEXANDRESCU, P. 157. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.