2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.

DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.

deviere sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~i-e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: devia] 1-3 Deviație (1, 2, 3). 4 Îndepărtare de la linia politică a unui partid Si: (rar) deviaționism (1).

DEVIÉRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. 1. Abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic. 2. Fig. Abatere din calea apucată sau de la linia justă. Pe acest parcurs întortocheat se pot întîmpla devieri. CAMIL PETRESCU, T. III 487. ♦ Abaterea unui membru al unui partid comunist sau muncitoresc de la linia justă marxist-leninistă a partidului și ajungerea lui pe o linie dușmănoasă clasei muncitoare. Deviere de dreapta. Deviere de stingă.Vigilența revoluționară cere intransigență cu adevărat bolșevică față de orice devieri de la internaționalismul proletar. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV: 422. – Pronunțat: -vi-e-.

DEVIÉRE s.f. Acțiunea de a devia; deviație. [< devia].

DEVIÉRE ~i f. 1) v. A DEVIA. 2) Abatere a unei persoane sau a unui grup de persoane din cadrul unui partid de la vederile politice general adoptate. ~ de dreapta. ~ de stânga. 3) Abatere a unui curs de apă în vederea executării unor lucrări în albia acestuia. [Art. devierea; G.-D. devierii; Sil. -vi-e-] /v. a devia

DEVIÁ, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. dévier, lat. deviare.

DEVIÁ, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. dévier, lat. deviare.

devia vti [At: TIMPUL 1856, nr. 1, 1 / P: ~i-a / Pzi: ~iez / E: fr dévier] 1-2 (A face să-și schimbe sau) a-și schimba direcția Si: a (se) abate, (rar) a (se) deviaționa (1-2). 3-4 (Fig) A (se) îndepărta de la subiectul în discuție, de la o concepție Si: (rar) a (se) deviaționa (3-4). 5-6 (Pex; fig) A (se) abate de la o conduită corectă Si: (rar) a (se) deviaționa (5-6).

DEVIÁ, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A schimba direcția; a se îndepărta (de la subiect), a se abate (de la direcția apucată, de la calea firească, de la calea cea bună); p. ext. a începe să facă lucruri necorecte, a călca strîmb. A devia de la principiile morale.Stai, domnule, că iar deviem. CAMIL PETRESCU, U. N. 333. ◊ Tranz. Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte... am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79. ♦ (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politică justă marxist-leninistă a partidului. – Pronunțat: -vi-a.

DEVIÁ vb. I. intr. 1. A se abate, a se îndepărta de la o anumită direcție. 2. (Fig.) A se abate, a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dévier, it., lat. deviare].

DEVIÁ vb. I. intr., tr. a (se) abate de la direcția dată. II. intr. (fig.) a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a porni pe un drum greșit. (< fr. dévier, lat. deviare)

A DEVIÁ ~éz intranz. 1) A se abate de la direcția dată (sub influența vântului sau a curenților). Mingea a~at. 2) A se abate de la calea bună (comițând fapte reprobabile). 3) fig. A se îndepărta de la subiectul discuției. [Sil. -vi-a] /<fr. dévier, lat. deviare

devià v. 1. a se abate din drum, dela direcțiunea primitivă; 2. fig. a se depărta din calea cea bună, dela bunele principii.

* deviațiúne f. (lat. deviátio, -ónis). Acțiunea de a devia: deviațiunea luminiĭ. Schimbare în direcțiunea naturală: deviațiunea coloaneĭ vertebrale. Fig. Schimbare în purtare: deviațiune în principiĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre saŭ -ére.

* deviéz v. intr. (lat. deviare, d. via, cale). Mă abat din drum. Fig. Mă abat din linia buneĭ purtărĭ: nu devia! V. tr. Fac să schimbe direcțiunea: a devia corabia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. deviérii; pl. deviéri

deviére s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. deviérii; pl. deviéri

deviá (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 3 deviáză, 1 pl. deviém (-vi-em); conj. prez. 3 deviéze; ger. deviínd (-vi-ind)

deviá vb. (sil. -vi-a), ind. prez. 1 sg. deviéz, 3 sg. și pl. deviáză, 1 pl. deviém (sil. -vi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. deviéze; ger. deviínd (sil. -vi-ind)

arată toate definițiile

Intrare: deviere
  • silabație: de-vi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deviere
  • devierea
plural
  • devieri
  • devierile
genitiv-dativ singular
  • devieri
  • devierii
plural
  • devieri
  • devierilor
vocativ singular
plural
deviare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deviare
  • deviarea
plural
  • devieri
  • devierile
genitiv-dativ singular
  • devieri
  • devierii
plural
  • devieri
  • devierilor
vocativ singular
plural
Intrare: devia
  • silabație: de-vi-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devia
  • deviere
  • deviat
  • deviatu‑
  • deviind
  • deviindu‑
singular plural
  • devia
  • deviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deviez
(să)
  • deviez
  • deviam
  • deviai
  • deviasem
a II-a (tu)
  • deviezi
(să)
  • deviezi
  • deviai
  • deviași
  • deviaseși
a III-a (el, ea)
  • devia
(să)
  • devieze
  • devia
  • devie
  • deviase
plural I (noi)
  • deviem
(să)
  • deviem
  • deviam
  • deviarăm
  • deviaserăm
  • deviasem
a II-a (voi)
  • deviați
(să)
  • deviați
  • deviați
  • deviarăți
  • deviaserăți
  • deviaseți
a III-a (ei, ele)
  • devia
(să)
  • devieze
  • deviau
  • devia
  • deviaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deviere deviare

  • 1. Faptul de a devia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deviație
    • 1.1. Abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic.
      surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Abatere din calea apucată sau de la linia justă.
      exemple
      • Pe acest parcurs întortocheat se pot întîmpla devieri. CAMIL PETRESCU, T. III 487.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Abaterea unui membru al unui partid comunist sau muncitoresc de la linia justă marxist-leninistă a partidului și ajungerea lui pe o linie dușmănoasă clasei muncitoare.
        exemple
        • Deviere de dreapta. Deviere de stînga.
          surse: DLRLC
        • Vigilența revoluționară cere intransigență cu adevărat bolșevică față de orice devieri de la internaționalismul proletar. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV: 422.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi devia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

devia

  • 1. A se abate de la o direcție dată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abate (vb.)
  • 2. figurat A se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: îndepărta attach_file 3 exemple
    exemple
    • A devia de la principiile morale.
      surse: DLRLC
    • Stai, domnule, că iar deviem. CAMIL PETRESCU, U. N. 333.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte... am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politică justă marxist-leninistă a partidului.
      surse: DLRLC

etimologie: