11 definiții pentru deviator

deviatór, ~oáre [At: LM / P: ~i-a~ / Pl: ~i, ~oáre / E: fr déviateur] 1-3 sn, a (Aparat, instrument, vehicul etc.) care deviază (2). 4 smf Membru al unui partid politic care se abate de la linia partidului Si: deviaționist (1).

DEVIATÓR, -OÁRE, deviatori, -oare, s. m. și f. Membru al unui partid politic, care se abate de la linia politică a partidului; deviaționist. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. déviateur.

DEVIATÓR, -OÁRE, deviatori, -oare, s. m. și f. Membru al unui partid politic, care se abate de la linia politică a partidului; deviaționist. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. déviateur.

DEVIATÓR, -OÁRE, deviatori, -oare, s. m. și f. Membru al unui partid comunist sau muncitoresc care se abate de la linia politică a partidului. Politica antipartinică dusă de deviatorii de dreapta a avut drept efect împiedicarea ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, și în primul rînd al clasei muncitoare, în ritmul prevăzut de partid și guvern. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 487. – Pronunțat: -vi-a-.

deviatór (-vi-a-) s. m., pl. deviatóri

deviatór s. m. (sil. -vi-a-), pl. deviatóri

DEVIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Membru al unui partid care se abate de la linia politică a partidului său. [Cf. fr. déviateur].

DEVIATÓR, -OÁRE I. adj. care produce o deviație. II. s. m. f. membru al unui partid, care se abate de la linia politică a partidului său; deviaționist. III. s. n. dispozitiv care modifică direcția de tracțiune a turboreactoarelor, permițând frânarea avionului. (< fr. déviateur)

DEVIATÓR ~i m. Persoană care deviază prin vederile sale politice de la linia general adoptată.[Sil. -vi-a-] /<fr. déviateur

deviatoáre (-vi-a-) s. f., g.-d. art. deviatoárei; pl. deviatoáre

deviatoáre s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. deviatoárei; pl. deviatoáre

Intrare: deviator
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deviator deviatorul
plural deviatori deviatorii
genitiv-dativ singular deviator deviatorului
plural deviatori deviatorilor
vocativ singular
plural