8 definiții pentru deviator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVIATÓR, -OÁRE, deviatori, -oare, s. m. și f. Membru al unui partid politic, care se abate de la linia politică a partidului; deviaționist. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. déviateur.

DEVIATÓR, -OÁRE, deviatori, -oare, s. m. și f. Membru al unui partid politic, care se abate de la linia politică a partidului; deviaționist. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. déviateur.

deviator, ~oare [At: LM / P: ~i-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr déviateur] 1-3 sn, a (Aparat, instrument, vehicul etc.) care deviază (2). 4 smf Membru al unui partid politic care se abate de la linia partidului Si: deviaționist (1).

DEVIATÓR, -OÁRE, deviatori, -oare, s. m. și f. Membru al unui partid comunist sau muncitoresc care se abate de la linia politică a partidului. Politica antipartinică dusă de deviatorii de dreapta a avut drept efect împiedicarea ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, și în primul rînd al clasei muncitoare, în ritmul prevăzut de partid și guvern. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 487. – Pronunțat: -vi-a-.

DEVIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Membru al unui partid care se abate de la linia politică a partidului său. [Cf. fr. déviateur].

DEVIATÓR, -OÁRE I. adj. care produce o deviație. II. s. m. f. membru al unui partid, care se abate de la linia politică a partidului său; deviaționist. III. s. n. dispozitiv care modifică direcția de tracțiune a turboreactoarelor, permițând frânarea avionului. (< fr. déviateur)

DEVIATÓR ~i m. Persoană care deviază prin vederile sale politice de la linia general adoptată.[Sil. -vi-a-] /<fr. déviateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deviatór (-vi-a-) s. m., pl. deviatóri

deviatór s. m. (sil. -vi-a-), pl. deviatóri

Intrare: deviator
  • silabație: de-vi-a-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deviator
  • deviatorul
  • deviatoru‑
plural
  • deviatori
  • deviatorii
genitiv-dativ singular
  • deviator
  • deviatorului
plural
  • deviatori
  • deviatorilor
vocativ singular
  • deviatorule
plural
  • deviatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deviator, -oare deviatoare

  • 1. Membru al unui partid politic, care se abate de la linia politică a partidului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deviaționist, -ă un exemplu
    exemple
    • Politica antipartinică dusă de deviatorii de dreapta a avut drept efect împiedicarea ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, și în primul rînd al clasei muncitoare, în ritmul prevăzut de partid și guvern. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 487.
      surse: DLRLC

etimologie: