DEVIATOR, -OARE, deviatori, -oare, s. m. și f. Membru al unui partid comunist sau muncitoresc care se abate de la linia politică a partidului. Politica antipartinică dusă de deviatorii de dreapta a avut drept efect împiedicarea ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, și în primul rînd al clasei muncitoare, în ritmul prevăzut de partid și guvern. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 487. – Pronunțat: -vi-a-.