15 definiții pentru deviație deviațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVIÁȚIE, deviații, s. f. Abatere de la direcția dată sau normală. ◊ (Med.) Deviație de sept = deformare a peretelui despărțitor al cavității nazale. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. déviation.

DEVIÁȚIE, deviații, s. f. Abatere de la direcția dată sau normală. ◊ (Med.) Deviație de sept = deformare a peretelui despărțitor al cavității nazale. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. déviation.

deviație sf [At: NEGULICI / P: ~i-a~ / V: (înv) ~țiune / E: fr déviation, it deviazione] 1 Schimbare a direcției normale a unei căi, a unei traiectorii, a unui corp în mișcare etc. Si: abatere, deviat1 (1), deviere (1). 2 (Fig) Îndepărtare de la subiect, de la o concepție, de la o judecată dreaptă, de la linia normală de gândire etc. Si: deviat1 (2), deviere (2). 3 (Pex; fig) Abatere de la o conduită corectă Si: deviat1 (3), deviere (3). 4 Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate sub bord. 5 (Spc) Modificare a poziției normale a unui os, a unui cartilaj etc. Si: deformare, deviat1 (4). 6 (Med; îs) ~ de sept Deformare a peretelui despărțitor al cavității nazale.

DEVIÁȚIE, deviații, s. f. Abatere de la direcția normală a unui lucru. Deviația coloanei vertebrale.Fig. Senzații de natura asta... datorite deviației atenției ori somnului, le-am mai avut numai o singură dată. IBRĂILEANU, A. 136. – Pronunțat: -vi-a-.

DEVIÁȚIE s.f. 1. Abatere, îndepărtare față de o direcție normală dată; deviere. 2. Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. [Gen. -iei, var. deviațiune s.f. / cf. fr. déviation, it. deviazione].

DEVIÁȚIE s. f. 1. abatere față de o direcție normală dată. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție. ♦ ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. (< fr. déviation, lat. deviatio)

deviați(un)e f. 1. acțiunea de a devia: deviațiunea luminei; 2. schimbare în direcțiunea naturală: deviațiunea coloanei vertebrale; 3. fig. depărtare, abatere în purtare: deviațiunea principiilor.

* deviațiúne f. (lat. deviátio, -ónis). Acțiunea de a devia: deviațiunea luminiĭ. Schimbare în direcțiunea naturală: deviațiunea coloaneĭ vertebrale. Fig. Schimbare în purtare: deviațiune în principiĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre saŭ -ére.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deviáție (-vi-a-ți-e) s. f., art. deviáția (-ți-a), g.-d. art. deviáției; pl. deviáții, art. deviáțiile (-ți-i-)

deviáție s. f. (sil. -vi-a-ți-e), art. deviáția (sil. -ți-a), g.-d. art. deviáției; pl. deviáții, art. deviáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVIÁȚIE s. 1. v. deviere. 2. v. deflexiune.

DEVIAȚIE s. 1. abatere, deviere, îndepărtare, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. (FIZ.) deflexiune, deviere. (~ unui fascicul de particule.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

deviație standard, (engl.= standard deviation) parametru al uniformității distribuției granulometrice a unui depozit sedimentar detritic, notat cu α și calculat după diferite formule, în unități → phi pe baza → percentilelor de 5, 16, 84 și 95. D. s. exprimă dispersia valorilor unei distribuții granulome-trice în jurul valorilor centrale dintr-o curbă cumulativă și redă gradul de sortare a depozitului respectiv. Astfel, valorile α < 0,50 exprimă o sortare bună și foarte bună, 0,50 > α < 1, 00 sortare moderată și α > 1, 00 sortare slabă și foarte slabă. Sin. abatere standard.

Intrare: deviație
deviație substantiv feminin
  • silabație: de-vi-a-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deviație
  • deviația
plural
  • deviații
  • deviațiile
genitiv-dativ singular
  • deviații
  • deviației
plural
  • deviații
  • deviațiilor
vocativ singular
plural
deviațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deviațiune
  • deviațiunea
plural
  • deviațiuni
  • deviațiunile
genitiv-dativ singular
  • deviațiuni
  • deviațiunii
plural
  • deviațiuni
  • deviațiunilor
vocativ singular
plural

deviație deviațiune

  • 1. Abatere de la direcția dată sau normală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abatere deviere îndepărtare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Deviația coloanei vertebrale.
      surse: DLRLC
    • figurat Senzații de natura asta... datorite deviației atenției ori somnului, le-am mai avut numai o singură dată. IBRĂILEANU, A. 136.
      surse: DLRLC
    • 1.1. medicină Deviație de sept = deformare a peretelui despărțitor al cavității nazale.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
      • 1.1.1. biologie Transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție.
        surse: MDN '00
    • 1.2. Deviație sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex
      surse: MDN '00 sinonime: homosexualitate
  • 2. fizică Unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă.
    surse: MDN '00 sinonime: deflexiune
  • 3. Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord.
    surse: DN

etimologie: