19 definiții pentru dever gheaver givăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dever2 sns [At: GORJAN, H. II, 40/2 / V: (îvr) ~vră sf / E: tc devir] (Îvp) 1 Volumul valoric al vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată. 2 (Pex) Vânzare mare Si: (reg) alișveriș. 3 (D. magazine; îla) Cu ~ (mare) Cu vânzare intensă. 4 (Îal) Cu afluență mare de cumpărători.

déver1 sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~văr, deávăr, deávur, ~e, diáv~, diávor, diéver, dívăr, díver / Pl: ~i / E: bg геберъ] (Reg; la nuntă) 1 Vornicel. 2 (Prc) Însoțitorul miresei.

DÉVER s. n. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ◊ (Fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluență mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir.

DÉVER s. n. sg. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ◊ (Fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluență mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir.

DÉVER s. n. (Comerț) Volumul vînzărilor de mărfuri (ale unei întreprinderi, ale unei firme etc.) exprimat în bani. V. alișveriș. Dever bun. Dever slab.Sîmbătă și duminică seara era voioșie mai multă și mai prelungită. Era pentru negustor deverul mai mare. PAS, Z. I 172. ◊ (Construit cu verbele «a avea»,«a face») Jupîn Mielu Gușă n-are dever. STANCU, D. 374. O să avem și noi, la gară, dever bun. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 20.

DÉVER n. Volum al vânzărilor de mărfuri exprimat în valori bănești. /<turc. devir

dèver n. vânzare (în comerț), daravere, debit. [Turc. DEVR].

déver n., pl. urĭ (turc. devr, rotațiune, circulațiune). Vînzare, debit: acest negustor are (face) mare dever, mușteriiĭ ĭ-aŭ făcut dever. V. alișveriș, chesat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÉVER s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

dever s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

DEVER s. vînzare, (pop. și fam.) alișveriș. (N-a prea avut ~ astăzi.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

déver (-ri), s. m. – Vornicel la nunțile din popor (Banat și Trans.), flăcău care îl însoțește pe mire. – Var. diever, diaver, divăr. Bg. dĕver, sb. djever (Tiktin; Candrea). – Der. deveră, s. f. (fată care o însoțește pe mireasă); divăriță (var. deveriță), s. f. (prietenă a miresei).

dévér (-ruri), s. n. – Volum al vînzărilor de mărfuri. Tc. devr (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 505), cf. alb. devrë, bg. devr. Cuvîntul tc. pare a proveni din același etimon ca daraveră. Este încă frecvent.

Intrare: dever
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dever
  • deverul
  • deveru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dever
  • deverului
plural
vocativ singular
plural
gheaver
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
givăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)