16 definiții pentru dever

déver2 sns [At: GORJAN, H. II, 40/2 / V: (îvr) ~vră sf/ E: tc devir] (Îvp) 1 Volumul valoric al vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată. 2 (Pex) Vânzare mare Si: (reg) alișveriș. 3 (D. magazine; îla) Cu ~ (mare) Cu vânzare intensă. 4 (Îal) Cu afluență mare de cumpărători.

déver1 sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~văr, deávăr, deávur, ~e, diáv~, diávor, diéver, dívăr, díver / Pl: ~i / E: bg геберъ] (Reg; la nuntă) 1 Vornicel. 2 (Prc) Însoțitorul miresei.

DÉVER s. n. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ◊ (Fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluență mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir.

DÉVER s. n. sg. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ◊ (Fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluență mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir.

DÉVER s. n. (Comerț) Volumul vînzărilor de mărfuri (ale unei întreprinderi, ale unei firme etc.) exprimat în bani. V. alișveriș. Dever bun. Dever slab.Sîmbătă și duminică seara era voioșie mai multă și mai prelungită. Era pentru negustor deverul mai mare. PAS, Z. I 172. ◊ (Construit cu verbele «a avea»,«a face») Jupîn Mielu Gușă n-are dever. STANCU, D. 374. O să avem și noi, la gară, dever bun. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 20.

DÉVER s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

déver (-ri), s. m. – Vornicel la nunțile din popor (Banat și Trans.), flăcău care îl însoțește pe mire. – Var. diever, diaver, divăr. Bg. dĕver, sb. djever (Tiktin; Candrea). – Der. deveră, s. f. (fată care o însoțește pe mireasă); divăriță (var. deveriță), s. f. (prietenă a miresei).

dévér (-ruri), s. n. – Volum al vînzărilor de mărfuri. Tc. devr (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 505), cf. alb. devrë, bg. devr. Cuvîntul tc. pare a proveni din același etimon ca daraveră. Este încă frecvent.

DÉVER n. Volum al vânzărilor de mărfuri exprimat în valori bănești. /<turc. devir

dèver n. vânzare (în comerț), daravere, debit. [Turc. DEVR].

déver n., pl. urĭ (turc. devr, rotațiune, circulațiune). Vînzare, debit: acest negustor are (face) mare dever, mușteriiĭ ĭ-aŭ făcut dever. V. alișveriș, chesat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÉVER s. vînzare, (pop. și fam.) alișveríș. (N-a prea avut ~ astăzi.)

déver s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

Intrare: dever
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dever deverul
plural
genitiv-dativ singular dever deverului
plural
vocativ singular
plural