12 definiții pentru devastator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devastează; distrugător, pustiitor. – Din fr. dévastateur, lat. devastator.

devastator, ~oare smf, a [At: BARIȚIU P. A. III, 126 / Pl: ~i, ~oare / E: fr dévastateur, lat devastator, -oris] 1-2 (Persoană) care devastează Si: distrugător, nimicitor, pustiitor.

DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devastează; distrugător, pustiitor. – Din fr. dévastateur, lat. devastator, -oris.

DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. Care devastează; distrugător, nimicitor. ◊ (Substantivat) Asigurarea monumentelor noastre antice contra ignoranței brutale a devastatorilor lor. BOLLIAC, O. 270.

DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Distrugător, pustiitor. [Cf. fr. dévastateur, lat. devastator].

DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. distrugător, pustiitor. (< fr. dévastateur, lat. devastator)

DEVASTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care devastează; pustiitor. /<fr. dévastateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devastatór adj. m., pl. devastatóri; f. sg. și pl. devastatoáre

devastatór adj. m., pl. devastatóri; f. sg. și pl. devastatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVASTATÓR adj. v. distrugător.

DEVASTATOR adj. dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.)

Intrare: devastator
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devastator
  • devastatorul
  • devastatoru‑
  • devastatoare
  • devastatoarea
plural
  • devastatori
  • devastatorii
  • devastatoare
  • devastatoarele
genitiv-dativ singular
  • devastator
  • devastatorului
  • devastatoare
  • devastatoarei
plural
  • devastatori
  • devastatorilor
  • devastatoare
  • devastatoarelor
vocativ singular
  • devastatorule
  • devastatoare
  • devastatoareo
plural
  • devastatorilor
  • devastatoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

devastator

etimologie: